| = Darul pasarilor si uitarea pietrelor | Albu Vladimir [28.Aug.04 11:34] |
| Superb inceputul... drama omului care nu poate surprinde lumina spiritului in dinamica ei decat in momente de gratie in care isi lasa la o parte umanul din el si se impartaseste din conditia de purtator al facliei... exista momente in care clipele ne sunt fotografii intr-un album al esentei, participari la nunta razelor ce se departeaza de soare doar pentru a intelege ce le indeamna mereu la o eterna reintoarcere. Poate ca daca spargem oglinda in ceilalti fiecare om pe care-l intalnim pe cale devine un dar de recuperare a esentei risipite. De fapt tu ai spus mult mai frumos decat acest comentariu stangaci "...doar pietrele sunt păsări…" | |
| = Răspuns pentru Vladimir | Maria Prochipiuc [01.Sep.04 18:54] |
| Doar în momente de ''cumpănă '' acele fotografii de album devin realități. Ai intuit... Îți mulțumesc! | |