| = Cateva ganduri | Vasile Mihai [01.Oct.04 14:57] |
| Simt aici parca doua planuri paralele... esti acolo tu, pe de o parte... si el. De ce trebuie sa fie paralele? Din ingemanarea punctelor se putea naste o frumoasa poveste de dragoste... se simte nostalgia, tristetea, regretul ca punctele raman intotdeauna paralele, nu se intalnesc, nu se unesc intr-o certitudine... trist! El... nu mai avea rabdare cu viitorul, cu infinitul iar sentimentele le conjuga la timpul trecut... ratacindu-si prezentul din nou, dupa cum o face mereu... Interesant e modul in care isi faureste cetate in cer... aici mi se pare ca deslusesc simbolul jertfei a ceva ce face parte din tine, un fel de "Mester Manole" care sfasie odihna pentru a impleti ziduri. De ce se rataceste departe de un prezent cu tine? Se pierde in meditatii despre destinul uman? In inima lui chipul tau este doar imaginea premonitorie dintr-un ghicit in boabe de cafea? Dar parca finalul aduce o raza de speranta... cineva se iveste in prag! Pragul unui sentiment numit acasa... si acel cineva nu mai rataceste acum pe strazi laturalnice la cheremul hazardului. Dorul se intoarce acasa... si umbra e acolo, asteapta in prag... lacrimile salciei pot fi si de bucurie. | |
| = Dorul se intoarce acasa... si umbra e acolo, asteapta in prag | Maria Prochipiuc [01.Oct.04 20:50] |
| Descifrări dincolo de mine? Încă nu spun nimic. Mă bucur de trecere și îți mulțumesc pentru tihna citirii textului și pătrunderea lui! | |