| = pușcat-ai golul elefanților de aer | Vasile Munteanu [07.Jan.09 09:33] |
| aici are loc o întemeiere răsturnată, o încălecare, o ținere în frâu a cuvântului păscut pe suhaturile copilăriei ("țineam în frâu/ marginile satului"); răzbate nevoia de înălțimi și de puritate, dorința de a fugi de ochiului lumii, care rănește și pângărește (nici urmă de rană/pe deal/ bătrâne prieten); suntem în fața acelei intimități generatoare de sfințenie; în astfel de suflete, eliberate de trup, nu se poate lucra decât în materiale durabile, aur și fildeș; iar această lucrătură este una inițiatică, una a dăltuirii, a dezvelirii prin îndepărtare și a încrustării, a "intarsiilor". cu plăcerea lecturii, Vasile Munteanu | |
| = Vasile :) | Florin Andor [24.Apr.09 00:10] |
| ... poate părea o planare prin lut, dizolvând sentimente, liniștind mental ... ori mai degrabă un soi de căutare, personală, cum bine ai intuit, dragul meu ... gânduri și umbre, sub aripa unei zile perfecte doar cuvinte primite ... mulțumesc frumos de trecere și nuanțe personale de percepție, la bună veghere :) | |