| = ;) | Cristina Hasse [24.May.05 22:26] |
| Textul a fost scris acum aproximativ 2 luni, dar abia astazi mi s-a facut mila de el si i-am facut o baita, adica l-am corectat, adaptat si periat, enjoy it! | |
| + frumos | Mae Stanescu [24.May.05 23:22] |
| eu nu stiu daca am mai citit vreo poezie de dieter, dar ce am citit acum m-a lasat aproape fara cuvinte... (la mine e seara, o seara frumoasa de tot, albastra, un cer cu avioane, le vad departe, departe, ducand pasageri in mereu alte locuri, intersectand acolo, in abisul aerului destine, drumuri, destine...si miroase mult a tei, desi nu e nici un tei prin apropiere; teii sunt acasa; eu nu am fereastra, am iesit pe terasa, cerul eplin de stele si vale de luminile satucelor din apropiere;) peste acest moment s-a suprapus poemul vostru, de o frumoasa simplitate, cu miez dulce si trist. las o stea, pentru cei care sunt in cautarea copacului, doar pentru ei. | |
| = Spatiu bucolic, virgin | razvan rachieriu [25.May.05 15:04] |
| "Copacul stelelor" smulge dorintele din astre pentru a le aseza in radacinile sale. "Padurea" poate simboliza edenul visat, aflata la o distanta de "o viata de om". Doar gandul poate trece "dincolo de mii de munti", de "marea de lemn si piatra" si se poate incarna intr-o stea personala "de partea cealalta a visului". Este o poezie a unui spatiu bucolic, virgin, un fel de elizeu la care aspiram, ca o antiteza a unei vieti murdare. | |
| = candoare | Elia David [25.May.05 18:57] |
| Probabil spatiul acela mirific e Raiul - nici macar in basme, ci numai acolo nu intalnesti lup flamand sau pas de vanator - si e de cealalta parte a batranului rau - si pomul acela ar putea fi Pomul Vietii... Cu cate o stea pentru fiecare suflet ce a plecat de pe pamant, si nu oricum, ci dorind anume sa paraseasca visul... Mi-a placut poezia, penru ca am putut s-o citesc inclusiv cum vreau eu.:) Dar si pentru ca e frumoasa si plina de candoare... | |