| = coroborare, | Doru Dorian David [30.Apr.10 04:55] |
| in larma randunicilo primavara, cuibul tivit sub acoperis si blanzenia locului sub versul tau cu sfiiciune: Rândunici iarna- Casa din amintiri și Bătrânul tată | |
| = replică | Ivășcan Horia [30.Apr.10 11:39] |
| Larmă în zori – Sub cuib de rândunele Motan nemișcat ~Florinel, Numai bine!~ | |
| = Dorian David, Horia Ivășcan | Florentina-Loredana Dănilă [30.Apr.10 15:16] |
| Mulțumesc pentru replici, mi-au plăcut ambele poeme - primul aducător de tristețe, cel de al doilea stârnind un zâmbet. Vă mai aștept! (Poate lămurim și problema pluralului - rândunici, rândunele. Constat că DEX-ul le acceptă pe amândouă. Eu am preferat "rândunicile", deoarece în "rândunelele" e prea multă leleială:) | |
| = Prima casă - ultima casă | Dan Norea [01.May.10 09:18] |
| Ãsta e un haiku scris anul trecut pe vremea asta. Mi l-am amintit pentru că e vorba tot de casa unei rândunici. Doar că e ceva mai pesimist, așa cum îi stă bine unui haiku. :) Sau și ăla cu prima casă tot pesimist e ? nedumerită randunica zboară-n cerc - casă-n ruină | |
| = Cuib sau casă? | Florentina-Loredana Dănilă [01.May.10 13:59] |
| Norică, presupun că te referi la haiku-ul tău, când spui că e scris mai demult. Al meu e recent. Al tău îmi place, deși inițial mă gândisem că eu, la ultimul vers, aș fi scris „cuib în ruină”. Apoi, gândindu-mă mai mult, am înțeles că nu-i totuna. E mai adâncă tristețea rândunicii în cazul haiku-ului tău. Cuibul și l-ar fi putut reface, casa-n ruină (unde obișnuia să și-l construiască) - nu. Mulțumesc de vizită. | |
| = Florinel | Dan Norea [01.May.10 21:48] |
| Rândunicile nu își construiesc în fiecare an alt cuib, ci merg la cel vechi. Pot să-ți spun o poveste care m-a emoționat. Prin anii '50 am locuit la bunici, la Turnu Măgurele. Prin '70, bunicii au vândut casa și de atunci n-am mai călcat pe acolo. Abia acum doi ani am fost cu fratele meu prin Turnu Magurele, special pentru a ne revedea locurile copilăriei. Am fost și pe la casa bunicilor. Și pe terasă, într-un colț, era același cuib de rândunici de pe vremea copilăriei mele, deci cu peste 50 ani în urmă. Actualii proprietari mi-au confirmat că acolo l-au găsit și n-au vrut să-l strice. Prin '89 casa intrase în planul de demolare și, dacă nu venea revoluția, astăzi n-ar mai fi existat. La acele rândunici m-am gândit eu când am scris haikuul - vin într-o primăvară la cuibul lor vechi, unde generații s-au întors statornic și constată că în locul casei știute găsesc o ruină. | |
| = D-ale rândunicii... | Ion Rășinaru [01.May.10 22:09] |
| pui de vrabie in cuibul rândunicii- ușa închisă Dacă la revenirea din țările calde rândunica găsește în cuibul ei un intrus îi ferecă intrarea, urmând să-și caute alt loc (mai sigur) pentru construirea cuibului. | |
| = Mulțumiri | Florentina-Loredana Dănilă [02.May.10 21:12] |
| Dan, ai dreptate. Impresionanta poveste. Ion Rășinaru, mulțumesc de trecere și de poem. Vrăbiuțele sunt mai rele, se duc la de-a gata în cuibul rândunicilor. Așa că, uneori, își merită soarta. | |