| + în lacrima de argint a oglinzii | Zabet Mihai [17.Oct.05 13:44] |
| Poti sa te uiti oriunde sau sa nu privesti nimic, nu sunt in lume doar oglinzi. Dar, daca intalnesti vreo reflectie, insenineaza-te in senina ei raceala, da-i patimirii un ragaz si saraceste-o de tot ce este in ea nevazut, neinteles, si excesiv omenesc. Lasa-te o clipa a aluneci printre oglinzi si stele, printre taceri si printre semne. Si nu uita - constiinta, care este, ca intr-o reflectie, vedere de sine; piatra angulara a universului noua din vecie dat. cu drag, mihai | |
| = "zidit-am femeia din mine" | Ela Victoria Luca [17.Oct.05 15:01] |
| Oameni cu șoapte neturnate în lut, cu umeri vindecați, după atingerea aripilor, „vina ta este între suflet și trup/de aceea să mori dinspre mine spre tine încet cum se cuvine”, să mori ca și cum ai ființa în viața celuilalt, ca și cum desprinderea ar duce la pieire, luminile s-ar stinge în doi, “mitul despărțirii”, după împărțirea aceleiași sfere, așa ascult eu “cuvintele tale… pentru urechile bătrânilor înțelepți”). Tăcerea aș purta-o în apele oglindite în cer. “Fluturii buzelor” aș schimba, des întâlnită fiind alăturarea. Și versul 8 l-aș împărți după “spre tine”, fiindcă iese mult din formă și dezechilibrează ușor. Alegerea este a ta, Virigil. "Manole" mă întreabă cum este copilul din pântecul "Anei". De lumină? Eu împart cu tine starea de dinspre miază-noapte și tac. Ela | |
| = merci Mihai | Virgil Titarenco [17.Oct.05 16:48] |
| da Mihai, să știi că m-am gîndit și eu la asta. Am văzut zilele trecute Lord of War și m-a frapat finalul. Interesant nu? Un Manole americano-ucraineano-evreu descoperă că nu trebuie să te privești în oglindă fiindcă o vei vedea pe ea. Vei ajunge un fel de "broken hallelujah". Mulțumesc. În numele lui Leonard Cohen. | |
| = mulțumesc, Ela | Virgil Titarenco [17.Oct.05 16:54] |
| Ela, mulțumesc. Am modificat ceva. Nu tot ce mi-ai spus. Încă simt nevoie de fluturi acolo. Da este, sau era de lumină. Dar nu mai are importanță acum, nu? | |
| = între fluturii toamnei | Ela Victoria Luca [17.Oct.05 17:04] |
| Eu iubesc fluturii, îndeosebi cei albaștrii cu auriu, care pot lua orice formă. Da, alegerea este a ta, fiindcă simți poate că buzele cele înfluturate au ce duce spre miază-zi chiar și când tac. Important este ceea ce simți că este. Acum mi-aș lăsa doar simplitatea cuvintelor fără umbre. Mulțumesc și eu. Ela | |