| + răsfirări | Dana Banu [21.Dec.07 14:55] |
| imaginarul din poemul acesta e fin prelucrat și se dezvoltă pe parcurs cu un autentic simț al mecanismului sonor și această poezie, ca și multe dintre cele scrise de tine pe care eu le-am citit la vremea potrivită cu atenție și plăcere, are o calitate esențială: vibrează din interior, limbajul nu e unul plat sau rece maladiv, se simte individualitatea autorului aici suntem cu siguranță în fața unei poezii-poveste, reușești să captezi atenția încă de la început și nu dezamăgești cititorul pe parcurs iar asta nu e neapărat meritul unei inventivități formale cât al tramei care se desfășoară poetizant și deloc rigid da, mi-au plăcut unghiurile, cadrele, tușele precise în care ai lăsat să se întâmple poezia de față ești ca întotdeauna atent la detalii fără însă a le îngroșa inutil finalul e unul ce se imprimă în memoria cititorului o poezie scrisă în bunul tău stil deci aptă să treacă de orice exigență, părerea mea, PS: sărbători fericite, Vasile Munteanu, | |
| = vasile | Mihai Tița [22.Dec.07 00:25] |
| scuza-ma daca am luat-o pe aratura dar mie asa imi place :) pe fata ce statea la preot in chirie o futeau toti vecinii chiar si cei din oras vreo suta cred hainele dracenei se leganau la fereastra de la curentul de aer mi-am dat seama ca usa din spate era deschisa am urcat in varful picioarelor ca un alpinist ascunzand sub pantaloni pioletul zimtat rece ca fruntea lui christ era o iarnă rumenă cu nuri soarele zorilor pătrundea prin draperii în oranja odaie ca un grăunte de jar într-o claie de paie | |
| = Dana, Mihai | Vasile Munteanu [22.Dec.07 06:51] |
| Dana: la ceas de suflet oameni odihnesc; sărbători mereu fericite și ție; și mulțumesc - pentru toate cuvintele care înseamnă. Mihai: nu e nevoie să te scuzi, cine știe, poate și scrisul meu e o altă "vedere"; dacă-mi dai voie să recurg la o analogie "de sezon", cam așa văd eu minimalismul tău: o împodobire rămas la stadiul de aprovizionare; ai tot ce îți trebuie: brad, ornamente, lumini; dar stai lângă ele și nu împodobești niciodată; gândul potențialității e mai puternic în tine decât gândul înfăptuirii; nu știu, poate ți-e frică de cutii, poate ți-e frică de nemulțumirea ce ar putea surveni după împodobire; cine știe, poate că și eu mă tem de asta, dar am destulă inconștiență pentru a-mi spune că anul viitor va fi mai bine; o viață plină de sărbători, MIhai; împodobită. | |
| = ample senzatii de certitudine palpabila | Dirzu Andrei Ovidiu [25.Dec.07 04:08] |
| sonoritatea imaginii poemului tau l-am simtit cu fiecare por al pielii, o primordiala de cunoastere a razbatut din el ca un cadou de xxxmas. | |
| = semn catre semeni... | Petruț Pârvescu [26.Dec.07 11:13] |
| Vasile, te citesc cu placere. ca de fiecare data, un text bun, reusit. felicitari! Sarbatori feicite si La multi ani! cu prietenie, | |
| = de ce acest text (nu) ma face sa pling | Catalin Pavel [27.Dec.07 11:05] |
| numai un pasolini ar fi putut face din atita kitsch ceva publicabil. mai mult, autorul l-a inghitit pe nemestecate si pe dostoievski, consumat evident undeva in “oranja odaie”. limba apartine cuiva care nu este vorbitor nativ (“praful pielii a sărit înmărmurit” e un monstru); drept compensatie, in titlu e o gafa sau un joc de cuvinte impenetrabil (“marry [sic] Christmas”) | |
| = . | Vasile Munteanu [27.Dec.07 13:41] |
| Ovidiu, Petruț, Adriana: mulțumesc pentru lectură și semne. Sărbători fericite! | |