| = eu încă | stefan ciobanu [22.Aug.06 08:51] |
| o poezie puternică și plină de talent. un portret unic și luminos 'se spăla pe picioare venele de pe gât i se umflau albastre părea îmbrăcată în alge cu părul lumânări plutitoare' continuat de o conștientizare a timpului 'voi dungă? eu încă?' combinat cu un final versificat oferă cititorului o poezie foarte bună cu mult mesaj.știu că am observat decât puține aspecte din versuri și îmi cer scuze. cu respect zic.... numai bine | |
| = triptic | Ela Victoria Luca [22.Aug.06 11:48] |
| eu am văzut în poezia ta un triptic-portret: copilul matur privind mama din sine, mama reală, tatăl reflectat în "creștetul" mamei, în mintea și sufletul ei, tatăl plecând fruntea în fața întrebărilor, tatăl păsrând tainele, și umbra lor-dungă ce îl face pe copil să mai fie încă lumânare. să mai scrie încă despre părinții din el. copilul de atunci-copilul de acum. triptic mamă-tată-fiu, triptic trecut-prezent-viitor, triptic corp-suflet-spirit, triptic lumină-umbră-întuneric. am recomandat spre lectură, mai ales pentru atenția deosebită asupra alegerii și plasării cuvintelor, astfel încât imaginea-mesajul-starea-estetica-poesisul să se păstreze de la început până la final; nimic nu este fisurat, nimic nu poate fi eliminat sau adăugat, totul e așezat cu grija unui iconar. este poemul meu de astăzi. Ela | |
| = Ela, Ștefan | Vasile Munteanu [22.Aug.06 12:13] |
| Ela: mulțmesc pentru atenția acordată; mulțumesc, de asemenea, pentru atenta și pertinenta analiză. Ștefan: atenția ta din ultimul timp mă onorează; mulțumesc. | |
| = nou | lupu andrei [22.Aug.06 20:49] |
| in general am repulsie fata de poemele care amintesc de cat de frumos era cu parintii. dar asta e diferit.uite, chestie interesanta, poemele despre care vorbeam erau scrise, in general, in epoca postdecembrista, deci unde era interzisa religia. iar o imagine noua si frumoasa in poezia ta esta exact cea in care mama se roaga, merge la biserica. | |
| = Taica | Andrii-Vlad Popa [22.Aug.06 20:49] |
| Pare-mi-se ca ai dreptate: chiar nu prea pari dus la biserica-hai sa m,ergem impreuna(mai lasa-le naibii de femei de orice fel si de sticle- ca creste si glicemia de la asta, cat altii in sapte) | |
| = mamelor din lumea'ntreaga | mirela enculeac [23.Aug.06 06:12] |
| nu e genul de subiect care sa ma prinda, insa mi s-a parut placut si lipsit de siropurile care strica de obicei astfel de imagini. curat. ma intreb cum si ce au regasit aici cei prinsi de complexul lui eodip | |
| = 'eu încă? voi dungă?" Mata-un poem adevarat | Erika Eugenia Keller [23.Aug.06 08:00] |
| mata unde pleci? îl întreb și de ce totdeauna cu spatele" "Nu-ti fie teama sa fii considerat nebun, poete, chiar daca azi faci ceva care este in contradictie cu toata logica pe care ai invatat-o. un lucru mic, nu are importanta cat de mic e, poate deschide poarta catre o mare aventura - umana si spirituala." multumesc pentru un poem adevarat, | |
| = Vasile | Chiorcia Cezar Iulian [23.Aug.06 08:43] |
| Versurile tale sunt ca painea calda muiata in sentiment. Astazi gustul dulce amar al povestii tale mi-a plesnit adevaratul inteles al poeziei. C. | |
| = O incercare | Andu Moldovean [23.Aug.06 11:54] |
| Am citit aici un poem care incearca sa arunce o lumina noua peste un subiect vechi de cand lumea, dar si mereu tanar, cel putin din perspectiva sentimentului, ca sa zic asa. Iar Vasile Munteanu este un sensibil, ne-a dovedit-o cu asupra de masura, asa ca aceasta incercare este la ea acasa, ca sa zic asa... Nu prea ma impac cu tropii din final... structura poemului in acea sectiune introduce o masura noua si o rima dubla oarecum neasteptata ("lunga" "dunga" "inca" "mananca") si care mi-au indus o stare de dubiu, mai ales dupa trecerea remarcabila si miscarea din versurile care descriu plecarea tatalui... a doua treime si samburele poemului. Bobadil. | |
| = răspunsuri | Vasile Munteanu [26.Aug.06 07:40] |
| Andrei: sunt fericit că ai găsit această poezie un "caz particular"; personal, nu cred că poezia are un decembrie al ei (nici pre-, nici post-, dar asta este altă poveste); mulțumesc pentru lectură și pentru semn; Vlad: invitația mea mă onorează :D, din fericire (pentru mine) am fost dus deja la biserică; am și martori (soția mea, de exemplu); dar, cine știe, într-o altă viață... Cezar: sensibilitatea este a ta și numai a ta; eu mă bucur că, în neputința-mi exprimativă, am reușit să îți induc o stare adecvată; mulțumesc, de asemena, și ție; Mirela: posibil să ai dreptate, relația dintre doi termeni este, deseori, mai mult decât o simplă "compunere"; cât despre întrebare, mă gândesc la faptul că ea ar trebui pusă celor direct interesați de problemă :); mulțumesc pentru mesaj; Andu: mă tare tem, vorba ta, "cu asupra de măsură", că între noi va exista întotdeauna "un bob zăbavă"; poate fără ghilimelele despărțitoare ar sugera altceva, ce zici? lungă dungă încă mânâncă...; oricum, fiecare trecere a ta se constituie, pentru mine, într-un motiv de analiză pentru care, probabil, nu îți voi mulțumi niciodată îndeajuns; | |