| = modigliani | katya kelaro [09.Feb.07 10:24] |
| absolut minunat poemul tau...din cateva trasaturi de condei ai facut un film, secventele se deruleaza cinematografic , femeia/o eterna penelopa asteptand, numarand pantofii lui ulisse sa stie daca e acasa... finalul e exceptional de bine redat /o gospodină a scăpat în gang albumul ei cu poze de la nuntă aș fi vrut să trec pe sub geamuri neobservat ... n-a fost posibil... - iar se-ntoarce ăla beat! vociferau din vârf de pat raționaliștii și doar la tine mai era lumină îl așteptai din nou să vină pe-acela care niciodată n-a plecat/ | |
| = absență-prezență | florin caragiu [09.Feb.07 10:40] |
| o desfășurare dramatică nu fără ironia ce deschide contururile, balansul între prezență și absență, a căror distincție cere o verificare-pipăire: "numără-mi pantofii să vezi dac-am plecat de-acasă"... nevoia de a trece neobservat într-un spațiu în care "ei nimic nu zic/ nimic/ îmi cară sângele prin chip/ tot mai departe", raționaliștii vociferează din vârf de pat clasând în întunericul cutiuțelor lor zbaterea spre lumină: "și doar la tine mai era lumină îl așteptai din nou să vină/ pe-acela care niciodată n-a plecat". Paradoxul prezență-absență este developat în lumină... | |
| = Cuplul traieste intr-un spatiu indiferent | razvan rachieriu [09.Feb.07 13:32] |
| Primul vers excelent îmi dă impresia unui menaj fantomatic, în care cuplul trăiește într-un spațiu indiferent, monoton, în care iubirea se pierde în lucruri mărunte, aruncată la “mașina de gunoi” a falsității ; de aceea prezența se poate stabili doar prin “număratul pantofilor” , restul este absență și anihilare a sentimentelor. Poetul se indignează de intruziunea în suflet – singura entitate nealterată de viață – a brutelor cu “cizme și cu bască” , ca un stigmat de negru pe alb. Felicitări pentru o poezie excelentă ! | |
| = vouă | Vasile Munteanu [09.Feb.07 16:05] |
| vă mulțumesc pentru lectură și pentru semne. Katya: ... hm...; cinematograful se derulează secvențial :); știi tu, "viața bate filmul", o viață în care da, în rare situații, alegerea așteptării este o virtute. Florin: aici și acolo; același; cum bine spui: prezența din absență, absența din absență. Răzvan: "număratul pantofilor" este un ritual; este, ca și căsătoria, o "instituție"; uneori, pantofii nu sunt mai mari de-o palmă, iar mireasă viața însăși... | |
| = buf și bang | Tamara Zub [09.Feb.07 17:53] |
| M-au surprins "brațele în salopetă" și toată întâmplarea cu număratul pantofilor. Dezinvoltură, integritate stilistică, uimire în fața gunoierilor, puterea de a da o dimensiune literară realității. Interjecțiile fac deliciul acestui text. Mai citim. | |