| + ajung la cap de rând și dau prinosul pentru băutură | Maria Prochipiuc [30.Nov.04 19:07] |
| Lira ta poetică cântădin depărtare de cuvinte… trudind ogorul ce-ai grăit călcat de alții în picioare / încerc să pun în sol fertil sămânța holdei viitoaresimt un fel de răzvrătire cuminte, întrupată într-o formă poetică bine definită. Frumusețea versului încălzește cuvintele dându-le sensuri multiple: voi stinge frigul cu iubire nesemnul fără altă ură… de cad îmi scutur necăderea pășind ogorul în genunchi. Valoarea versului tău constă în totalitate acțiunii literare, fiecare vers te îndeamnă la contemplare : când versul șiroind de sânge pe sine însuși el se bea. Chiar tu ca poet îți rezervi o perspectivă contemplativă, iar metaforele sunt ca niște petale fragede și delicate : zăbala verbelor mă face recoltelor de lut stăpân. Nu cauți numaidecât înțelesuri adânci ci doar simboluri, care să îmbete cititorul prin forța și adevărul lucrurilor concrete. | |