| = Meditație | Maria Prochipiuc [31.Jan.08 01:43] |
| cheamă-mă întru locașurile tale Doamne acolo unde păsările și-au făcut cuib zămislind alte vieți depărtează-mă de valea plângerii ca binecuvântare a mîinilor Tale dăruiește-mi viață să mă pot veseli întru graiurile gurii Tale sărută-mă cu pacea dreptății spre adevăr și bunătate pleacă urechea Ta către inima mea din necazul meu mă scoate Tu Cel ce faci minuni veselește-mi privirea cu mângâierea palmelor Tale rușinează-mi nepăsarea fă semne spre al nouălea cer – înțelepciune zidește-mi nemurirea ca o cumpăna a dreptății – Crucea Ta! Cu gând pios urcând treptele ce duc spre nemurire, de acolo de unde se văd vîrfurile munților, acoperite de lumina taborică...cuvintele mele nu pot spune mai mult, aici nu se poate comneta, doar asculta ceea ce vrea să spună poetul... | |