| = Semn al trecerii mele | Maria Prochipiuc [01.Aug.04 16:46] |
| Mi-a pus pe față masca de tăcere Din mantia-i în iarbă dezbrăcată, și ultima strofă Plătind talanți atunci când toate mor, E mama care-n ceruri împlinește Voința mea de-ntoarcere și zbor. | |
| = Doar voința mea mai trãieste, dar si ea plãteste... | Anda Andries [01.Aug.04 21:37] |
| "Zeița Morții în amurg se-arată, Când timpul crud, nevolnică săgeată, Mi-a pus pe față masca de tăcere." Parcã ai fost în gând cu mine. Nici astãzi n-am învins... Poate, mâine?!... Anda cu drag, | |
| = Să fie soare! | Mihai Cucereavii [02.Aug.04 09:15] |
| Mi-a plăcut sonetul. Moartea e umbra care vine după noi. Să fie soare! | |
| = Maria, Anda, Mihai | Adrian Munteanu [02.Aug.04 13:02] |
| Azi învingem sigur. Soarele l-a întrevăzut Mihai. Dacă nu, ne facem singuri timp frumos. Mâine vă aștept la un nou sonet de dragoste. De altfel, mi-am mai rânduit un canon. Acela de a scrie cel puțin un sonet de dragoste pe săptămână pe care să-l postez în fiecare zi de marți ( măcar atuci ). Cu aceeași prietenie. | |
| = "masca de tăcere" | Mihaela Maxim [03.Aug.04 16:35] |
| o pun și eu, peste inimă. un zbor cu îngeri sculptați. | |