| = incheieturile poemului spart | florin bratu [01.Apr.05 17:26] |
| o lume atât de dinamică într-un spațiu criptic până la ermetism. motiv ptr care nu pot decât să tac. frumos, laura | |
| = nu-mi place finalul | Fanache Emil [01.Apr.05 18:56] |
| Buna! Am placerea sa citesc un text destul de bun.Ma nu stiu daca l-am inteles eu prea bine, dar cred ca vine cam asa: -In primul rand sesizez prezenta adverbului "atata" care in relatie cu substantivul "colindat" formeaza un superlativ stilistic cantitativ; -Constructiile urmatoare asociaza notiuni "palpabile"(nu e chiar asta cuvantul) cu unele oarecum abstracte.De pilda colindatul cu durerea incheieturilor poemului spart(frumoasa constructie),sunetele "abstracte acute" cu durerile de sale(chiar e o comparatie interesanta). -Urmeaza niste constructii interesante:"intuneric mat"(superlativ stilistic calitativ),orbite goale(superlativ stilistic cantitativ cu tenta calitativa), personificarea viselor care..."se plimba". E de acum incepe ceata pentru mine.Ma sunt mai slab eu asa si nu inteleg de ce ai stricat tu frumusete de text cu ultimele doua versuri(e doar o parere, scuze daca deranjeaza!). Episodul aparitiei bestiei... ce rol are, e cosmarul din intuneric? Daca da te-as ruga sa incerci sa-l..."abstractizezi altfel. Imi cer scuze daca am deranjat si iti sugerez sa nu iei in seama opinia mea.Asculta si alte opinii! Cu profund respect, Ialin | |
| = florin | Laura Aprodu [02.Apr.05 11:06] |
| e ermetic, recunosc... fără însă să o fi făcut cu tot dinadinsul. e mai degrabă simbolic. îți mulțumesc pentru apreciere și pentru semnele lăsate! | |
| = ialin, o explicație | Laura Aprodu [02.Apr.05 11:13] |
| prietene, m-ai cam pus pe gînduri cu baritai comentariul din pdv calitativ vs. cantitativ. cînd am scris poezia, nu mi-am propus nimic de genul ăsta. dacă asta a ieșit, nu îmi rămîne decît să mă bucur. acum cu finalul. îmi pare rău că nu îți place. e imaginea care de fapt dă oarecum sens restului poeziei. cu alte cuvinte, poetul -- cu ideea care nu se mai relevează decît în vis, obosit de-atîta umblet, cu poemul fracturat, cu orbitele goale (deci fără imagine), orbecăind prin întunericul mat -- are un singur atu, o singură armă, limba șarpelui, bestia scăpată - cuvîntul. sau condeiul. logosul. | |
| = imi cer scuze! | Fanache Emil [02.Apr.05 15:20] |
| Scuze ! Am fost pe langa rauuuu! Data viitoare imi voi masura cuvintele cu mai multa grija. Multumesc pentru lamuririle prompte! In speranta ca indolenta imi va fi iertata, Ialin | |
| = ialin, s-ar putea să fie ca tine, totuși | Laura Aprodu [02.Apr.05 15:27] |
| hai că ai reușit să îmi smulgi un zîmbet larg. nu contează dacă erai sau nu pe lîngă subiect. în fond, cine poate spune cu mîna pe inimă că e ca mine? chiar dacă poezia e a mea, s-ar putea să nu fiu eu cea mai în măsură să fac comentarii pe marginea ei. mai ales că se pare că oricum astăzi sufăr de o criză de tîmpenie (pînă acum o jumătate de oră am fost convinsă că e vineri și am muncit cu spor în loc să mă odihnesc :) | |