| = Ramona dragă, | ioan peia [16.Oct.05 15:21] |
| Se pare că nu m-am înșelat! Ei da, iată și poema de mai largă respirație care trădeaza o mână abilă și o inspirație de o rară subțirime stilistică. Saltul uriaș pe care l-ai făcut, după doar câteva texte trădează o veche aspirantă în ale poeziei. Sau mă-nșel? Parcă aș zice că nu, dar parcă poți să știi de unde debordează talentul?! Iată că mă mândresc deja cu gândul că sunt printre primii care te-am identificat pe-aci. Afară doar dacă nu vei fi vreo clonă, cumva...! | |
| = respiratie | ramona iancu [16.Oct.05 22:36] |
| Iti multumesc pentru vizita duminicala. Ai simtit tu ceva, am facut o mare pauza la scris, sper sa-mi recapat suflul, am acum mai mult timp si mai ales dispozitia pentru asta. Mai vorbim! | |
| = monochrome | Tania Cozianu [20.Oct.05 19:07] |
| Nimic auster, nimic înghețat. Te-am găsit în camera ta "cu mâinile prinse în poală", cu melancolia ta albă de lângă buchetul de frezii.. Mi-ai amintit de `Femeia care așteaptă`, a lui Andrei Makine, iar așteptarea ta acolo, cu privirea spre ușa cea albă, își pregătea în distincție firească gesturile degetelor în luciu alb. Aproape că te-am văzut tresărind la clinchetul alb al soneriei.. Tabloul acesta în alb să-l așezi, Ramona, pe peretele dinspre miazăzi... dintr-acolo va flutura într-o dimineață eșarfa albă de bun găsit. La bună vedere. :) | |
| = Simfonie in alb | Vlad Solomon [23.Oct.05 20:17] |
| Am citit si recitit aceasta poezie, am inchis ochii si mi te-am imaginat dansand pe muzica inspirata de albul armoniei tale interioare. Asteptarea alba e o alta directie, deosebita de pesimismul dinainte, e un suras alb, pe care vreau sa-l tin bine minte ( si tu). Sfarsitul e foarte bun si incununeaza poezia, aparent statica, dar plina de tensiune. | |