| = MagnaiereoLumina | Gheorghe Aurel Pacurar [21.Mar.06 14:14] |
| Era o seară duhovnicească aceea în care Părintele Teogil ne-a zis de mănăstirea de la Sâmbăta, de ucenicii lui, de averea ce-i aducea teamă de neîmplinire a poruncii de sărăcie: cărțile, pic-up-ul său vechi și minunatele sale discuri...Să înainte de ane putea dumirii, Sfinția Sa cita pasaje întregi din Sfânta Scriptură între două zâmbete inegalabile și dumnezeiești sprijinite așa, în colțul inimii sale mari și văzătoare de Lumină...Avea binecuvântarea apăsată ca o încercare de spălare cu pietre...Și vazându-l înfăptuind Sfinta Taină a Euharistiei, cu pași siguri departe de drumurile învățate de la Sâmbăta mă întrebam: Este oare singurul preot orb din Ortodoxie sau singurul văzător din ea? Uite-așa. | |
| = da | Lucian Mușet [21.Mar.06 19:14] |
| frumos! felicitări! cuvintele îmi sunt destul de sărace ca să exprim ce am simțit citind textul dedicat acestui Om. cu bine, | |
| = Iubirea pentru oameni și Hristos! | Erika Eugenia Keller [22.Mar.06 12:07] |
| Un poem al fidelitatii si daruirii, marturisire si nadejde in Dumnezeu. Sunt oamneni prin care Dumnezeu lucrează, cei dăruiți! cum fiiasca supunere parintelui Teofil, erika multumesc pentru citirea poemului, d-le Florin | |