| = debusolare | Cristina Cirnicianu [19.May.11 19:30] |
| se spune că în funcție de unde și cum bate vântul mai tare se așează civilizațiile. aici inima este cea care are nevoie de orientare. și nu e tocmai simplu. Dumnezeu mai înțelege după ce criterii ne așezăm teritoriile iubirii. finalul poemului mi-a plăcut foarte mult: "e cea mai amară plecare care-mi trosnește oasele și-mi pierde nordul" (e înt-adevăr, durere, amar, debusolare) în rest poemul mai necesită modelat "sau poate rănit de vreo reflexie de-a mea" (părerea mea este că ar merge puțin schimbată ordinea cuvintelor ex. "sau poate reflexia mea rănește" sună ceva mai natural) și pentru a doua strofă am variantă (acum sper să nu te superi că mă joc puțin pe textul tău :)): "strigătul meu nu te mai întoarce/chiar dacă eu te văd/ prin ochii mei n-ai putea/să-mi spui adevărul" a III-a strofă (imaginea este cea a unei respirații condiționate de fante, se leagă de prima strofă, te las pe tine mai departe...:)) cu prietenie, Cristina C | |
| = revin | Cristina Cirnicianu [19.May.11 19:45] |
| în finalul poemul poate găsești o variantă care să lege mai bine finalul primului vers cu începutul celui de-al doilea "...plecare/care-mi..." numai gânduri de bine! cris | |
| = cristina | Miruna Dima [20.May.11 16:40] |
| Mulțumesc de sugestii, e multă vreme de când cineva nu a mai venit cu tipul ăsta de comm. O să revăd textul după ce se "așează" puțin (e unul din cele scrise dintr-o suflare). Dar plecare ... care sigur nu sună bine. Cu aceleași gânduri bune, | |
| = . | Raul Ionut Coldea [23.May.11 13:09] |
| merită revăyută poezia, sunt câteva lucruri care merg dar și zone unde simt că se pierde mult. cum e în a doua strofă. și în ultima. ultimul vers, cel puțin, mi se pare că reface pentru o mia oară un drum făcut de alții... | |