| = Mediație | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Poem reflectare, meditativ la cele ce le purtăm în sacră grijă, la ora mestecenilor în vânt aspru, ore "pierite în eternitate", "sufletul era tot în celule epidermei învățînd să rabde pustiirea pătimașă a necuvintelor". Poem ca o flacără de veghe, acolo unde cuvintele își adună luminile mai înalt, poetul simțind "povara aproape nedreaptă a capului"... Finalul este o reîntoarcere spre înjumătățire, într-o mirabilă metaforă, mulțumsc pentru încântarea de a te citi astăzi: "acum soarele a coborît mult și-l taie-n două o tulpină de mesteacăn" Subiectivă, desigur, ador mestecenii. :) Daniela | |
| = erata titlu | Ela Victoria Luca [23.Sep.05 01:23] |
| Meditație | |
| = o flacără de veghe | Corneliu Traian Atanasiu [08.Jul.05 23:20] |
| Ela, mă bucur cînd cineva de talia ta (poetică) se încîntă de încercările mele. Și mie-mi plac mestecenii sfioși ca niște mirese. Cu frunza tremurătoare ca inima-n noi. | |