| = De citit! | Maria Prochipiuc [13.Oct.05 10:04] |
| Da, nu te mai cititsem demult, mă și gândeam cât porumb o fi având omul acesta de cules, după care m-am gândit că ai mai îngăduit mai mult sub sreașina viței de vie să-i culegi rodul în butoaie și că… dar uite ca ai revenit precum toama cu roade bogate. Intresanta această scriere a ta, curge frumos, așa ca o apă limpede de izvor. Te ține în starea aceea de neliniște și tot vrei să citești și în momentul când ajungi la sfârșit îți pare rău că s-a terminat. Realități spuse cu multă originalitate. Scrierea aceasta a ta este ca o oglindă a suletului. Aici la tine e ca un joc în care te-ai înlănțuit și tragi în acest joc și cititorul, aceste întâmplări sunt ca o explozie. Tu ești ca o pânză freatică, de multe ori abia simțită. Nu știu ce destinație să-i dau acestei scrieri, oricum e o proză veritabil de realistă. Te pot considera un creator de lumi posibile. Mi se întâmplă rar să mă regăsesc într-o lectură în modul în care m-am regăsit în multe din povestirile tale. | |
| = buna seara | Camelia Petre [13.Oct.05 22:25] |
| M-a miscat aceasta povestire spre final. Nu datorita ideei ci mai degraba a imaginii pe care o creeaza dincolo de cuvinte... | |
| = Fiecare vede în celălalt un prieten. | Nicolae Diaconescu [13.Oct.05 23:05] |
| Maria, Tu ești zîna cea bună din poveste ca și Vasilica! Nu uita de "promisiune", te-am rugat, cînd o să ajung la o sută de povestiri pe site, m-aș bucura dacă mi-ai face o selecție și mi-ai propune o structură a volumului. Dacă spui că textul e de citit, așa o fi. E acolo un univers, o lume posibilă, oamenii sunt îngăduitori unii cu alții deși se ironizează.Toți ar vrea altceva de la viață dar acționează împreună pentru că fiecare vede în celălalt un prieten. | |
| = Visul poate deveni realitate | Nicolae Diaconescu [13.Oct.05 23:20] |
| Finalul e doar un vis, să mergem într-un loc unde n-am mai fost niciodată ! Are numeroase deschideri. Dincolo de cuvinte totdeauna mai există ceva. Iar Delia e la vîrsta cînd crede că visul poate deveni realitate. | |
| = ion de la rucar | enache ion [17.Oct.05 16:29] |
| Acum ca stiu unde ai fost - sa pregatesti toamna aceasta ,intr-u' frumos si nu ai fost suparat pe lume - ma pregatesc la randul meu sa ma infrupt din bogatia roadelor livezii tale. | |
| = ca o carte... inchisa | Elena Albu [12.Nov.05 10:09] |
| Ei bine, ai obiceiul sa ascunzi realitatea si intensitatea unor sentimente pe care le incerci atat de tare, invaluindu-le in actiune, incat mie mi-a fost imposibil de recunoscut ,,ideea mea". Probabil ai o tactica de supravietuire...sociala bine pusa la punct, verificata odata cu trecerea anilor :) O observatie, legata de textul pe care ti l-am comentat mai devreme : ochii verzi ai Ionicai sunt prea umani (daca eram sotia ta remarcam malitios :D) Ai putea sa te arunci si tu odata in gol fara parasuta, franghii ori saltea elastica sub tine?! E retorica intrebarea.Intre noi doi sunt vreo doua decenii...diferenta de varsta, de experienta si de intelegere. Sunt sigura ca n-am intelepciunea ta.Dar, oare, vreau s-o am?! | |
| = Muzele mele | Nicolae Diaconescu [13.Nov.05 22:58] |
| Dragă Elena, Un cuvînt, o imagine, o stare sunt semnale generatoare de posibile "creații". Într-o poezie de-a ta zici " Să bem nectarul din a ei cupă". Citatul e aproximativ...dar de aici a pornit "necazul", m-am transpus într-o lume a florilor și-am imaginat povestea de mai sus. Te-ai "prins" cred, din această poveste, că am inima slabă. Recent, semnalul generator pentru o nouă "creație" a fost " inima slabă". ..Am început aseară, la țară, să scriu ceva despre cele trei muze ale mele, iarăși cifra trei, Verginica,Ionica și Jenica . Era tîrziu și era toamnă, trecuse chiar de miezul nopții, și-am adormit ca la comandă,în loc de muze, visam ...morții .,În astfel de condiții vitrege n-am terminat povestea și nu știu dacă și cînd o reiau, e nevoie de alt stimul. Cu aruncatul în gol mi-ai dat un subiect de meditație... importantă e miza saltului.Soljenițîn a făcut un astfel de gest,în speranța că va salva națiunea, a riscat chiar viața propriilor copii... Aș prefera să fiu un tînăr imprudent decît un bătrîn înțelept. Bătrîn da, înțelept doar în panseurile lui Goguță... | |
| = salturi in gol cu inima...la vedere :) | Elena Albu [14.Nov.05 08:47] |
| Nu ma refeream la salturi atat de ,,ample" . Ma gandeam la capacitatea ta de a dezvalui mai mult din framantarea unei ,,inimi slabe" :) Nu am vrut sa spun ca esti batran, fiindca asta e, totusi, relativ. Fata de o fatuca de 18 ani si eu sunt...batrana :D Nu admir imprudenta tanarului, ci curajul lui de a spune lucrurilor pe nume, fiindca pe masura ce inaintam in varsta ne creste ,,instinctul de conservare'' al relatiilor sociale, si preferam sa ne comportam cum-se-cuvine si sa spunem ceea ce ar prefera ceilalti sa auda de la noi.Nu ceea ce simtim sau gandim cu adevarat, pentru ca atunci ni s-ar cere explicatii. Dar astea sunt lucruri generale, nu te mai vizeaza in mod special :)) Cu prietenie, Elena Albu | |