| = . | Alina Mihai [20.Mar.12 11:38] |
| nu știu de ce te-ai ...lungit atât. mi-a fost clar de la început că-i vorba de o artă poetică, iar repetiția ajunge la mine ca o insistență inutilă. mă gândesc că probabil ai vrut să subliniezi o anume rutină, obligatorie, ca toate gesturile cucare:)-ți începi dimineața. bon, deci m-am oprit la "dar de fapt unde e căutarea?". strofa următoare reușește să construiască un alt final din aceaași materie primă. nu mi-a plăcut asta, dar nici n-o pot respinge-n totalitate. ps. sacoul ăla, bașkeții și eșarfa cadrilată - nu poți păcăli blestemul de-a fi altfel doar cu-atât. | |
| = ... | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| pentru mine e vorba de prima parte. ea reuseste sa stea cumva in picioare si te-ai puteai opri doar la ea cred. mai departe nu are rost sa continui, e deja previzibil si scris oricum un pic cam personal. | |
| = ... | Marinescu Victor [21.Mar.12 08:49] |
| Alina, atunci imi trag si un fes!:P nu stiu ce sa zic despre partea a doua. probabil am vrut sa ajung la moarte.:) cred ca ma obsedeaza intrebarea: mi-e frica sau nu de moarte?:) si pentru mine functioneaza ca un resort care ma arunca in altele si altele. cred ca am ajuns sa mi-o pun fara sa-mi dau un raspuns. pentru ca de fiecare data ma arunca in alta parte si descopar lucruri si tot felul, ma simt bine. imediat ce mi-o pun, mintea mi-e libera, dar nu te gandi la prostii:). cred ca am gasit un loc prin care sa ies din oameni.:) si trebuie sa recunosc ca imi place sa caut, sa caut si sa caut. repet chestia asta in fiecare zi. umbla o vorba printre prietenii mei care spune cam asa: e foarte tare!:) Claudiu, asa e. e cam personal.:) va multumesc frumos si va astept cu placere! | |