| = La ceas de despărțire | Maria Prochipiuc [15.Sep.09 11:30] |
| Azi, Mihai nu se mai grăbește, în pas de allegro, pe frunzele toamnei își va așterne nu numai poemele, dar și amintirile, despre oameni, despre locuri, dar mai ales despre el. Lacrimi și tăcere, tăceri fără lacrimi și fără cuvinte, la Iași a ieșit soarele după o dimineață tristă. Se pregătește calea de lumină spre înalturi. Cetățuia, Galata, Copoul, Șorogarii…ți-au pregătit cântări în simfonia toamnei…tu pleci, noi rămânem, rămânem încremeniți, dar cu speranță că poate acolo ne vom bucura cu toții de lumină. Lumina unui suflet deschis ne învăluie sufletul… | |