| = ... | Camelia Petre [11.Oct.05 21:37] |
| depinde ce intelegi prin singuratate. eu cred ca omul se naste si moare singur... | |
| = Poate | Razvan Dragoi [12.Oct.05 21:12] |
| In primul rand,merci frumos de comentariu. In al doilea rand, daca privim omul strict biologic, este exact asa cum spui.Ba,uneori poate chiar si traieste absolut singur. Spiritual vorbind insa, nu suntem singuri niciodata.Asa cred eu, cel putin.E posibil sa gresesc. | |
| = "hai sa cautam un zeu" | Elena Marcu [18.Oct.05 15:46] |
| Bineinteles ca e discutabila fraza ta din perspectiva in care e privita. Foarte probabil ca cei care vad omul ca pe o fiinta autonoma, in sine pentru sine, ar putea stramba din nas (doar un exemplu). "Hai sa cautam un zeu!" i-a raspuns Socrate lui Carmide la intrebarea "cum aflam despre intelepciune". Ca una care imbratisez mai degraba perspectiva mistica, fraza ta de mai sus imi pare un gand destul de cuprinzator in esente si ader la el. Ideea "umanizarii" singuratatii, in aceeasi masura in care apoi ar deveni "dumnezeire" sintetizeaza excelent nevoia omului de intregire atat prin semenul sau, cat si prin Dumnezeu. Ne lipseste absolutul persoanei noastre, si, mereu in nelinistea limitarii, cautam sa ne intregim (sau sa ne salvam) prin credinta si social, prin Dumnezeu si aproapele nostru. Asa prefer sa citesc eu acest "gand" si ma bucur ca l-am (re)gasit. | |
| = ... | Iulia Giurcă [01.Nov.05 04:01] |
| Dumnezeu, ca notiune, alcatuieste aspiratia omului spre ceva superior care sa-l insoteasca in singuratate si de multe ori deziluzile vietii.Intruparea singuratatii ca fiinta mistica atotputernica ma duce parca cu gandul la creatie, cand poate din singuratate, Dumnezeu a facut omul, nu ca o fiinta inferioara, ci oarecum ca un companion, dupa imaginea Sa, pentru a-si alunga singuratatea lumii. | |