| = uneori | Vasile Munteanu [05.Oct.11 19:49] |
merită apreciat pur și simplu "efortul poetic"; nu mai puțin faptul că, deși de o dimensiune apreciabilă, discursul nu își pierde coerența, iar melanjul acesta dintre declarativul erotic și contemplativul social nu deranjează; altminteri, dincolo de "păunescianism" (aspect pozitiv/negativ, nu discut), cred că sunt unele elemente care ar merita revăzute: i) rima este una extrem de facilă. ii) construcții și eprimări stângace, redundante: ex. "Uneori cînd timpul ni se scurge de pe oase" - mă rog, că timpul stă pe oase, e acceptabil, dar sau se scurge mereu, sau niciodată, acel "uneori" este alogic; sau "zeci de vorbe ne usucă cerul peste tot" - a) de ce zeci? b) al cui cer? c) "cerul peste tot"?; sau "să-ți tresară din capot"(deși acest obiect vestimentar numai unul erotic nu este...) - ori spuneți "să sară din", ori tresare în, sau sub; sau "să-mi ceri tristeți" - nu înțeleg, vă sună bine: - Dă-mi o tristețe? sau "false crize și președinți crizați" - alăturarea crize/crizați este total nfericită; sau "sensuri scoase din abecedare" - abia în abecedare se regăsesc acele noțiuni "elementare" din s2v1; sau adresativul intercalat din s2v4d; sau (aceasta e rarisimă) "habar te rog să n-ai" - cum dumnezeu să implorați habarnamismul? poate să nu îi pese, să nu se teamă sau altceva; șamd (în fiecare strofă - fără exagerare). iii) alocuri construcțiile sunt aritmice. | |
| = Vasile | Eduard Rosentzveig [05.Oct.11 20:11] |
| iti multumesc petru aprecieri, trecere si comentariu. Te mai astept. | |
| = Ubi patria? | Gheorghita Ionescu Eugeniu [10.Dec.18 14:27] |
| Versurile poemei se deapănă cu sunetul clopotului unei mânăstiri uitate.Sunt invocate valori perene, arheologie scoasă din abecedare."...cum caii/din ce în ce mai verzi ne zgudie pereții/...că sub fereastra casei lucesc știrb epoleții". Profeție? Nu-i exclus! Văd un prisos în adăugirea unor referiri precise (gaz, pensie, Țebea, președinți).Deasemenea insistența pe aceiași temă, prea îndelungă,disipă fascicolul care vizează adresarea.Ultima strofă, repetarea primei, închide tristețea ca într-o amforă pecetluită. "Binele n-a dispărut din lume dar...nu e pentru toți", cugeta Moromete. | |
| = Eugen, ubi plures Români congreget et roga Deum virtutis dare, Patria est! | Eduard Rosentzveig [06.Oct.11 23:15] |
| Iti multumesc pentru vorbele frumoase, empatie si trecere. Te mai astept. | |