= . | nica mădălina [20.Oct.10 23:10] |
sunt licăriri, ceva mai evidente ca în textul anterior. și ar merita tratate ca atare. mă refer la faptul că, în textul de față, de pildă, se simte o repezeală (și nu repeziciune, în sensul acela bun, al directeții ce are viteză grație limpezimii și conciziei), o grabă de a redacta și de a ajunge la sfârșit. iar asta rupe textul. asta mi-am zis (am resimțit, adică), odată ajunsă la ultima strofă. și nu mi-a trecut nici la relectura întregului text. nu dețin cheia, nici broasca, dar ceva-mi spune că poate o apropiere mai atentă față de text înainte de a-l transforma în discurs (sau invers) ar oferi, de la sine, măcar câtveva soluții. pentru armonie. poate după alte câteva texte soluțiile acestea își vor produce efecte vizibile. eu una nu m-aș mira. | |