| = Bogdan, | ioan peia [30.Nov.05 22:39] |
| A răsfoit prin scrierile tale. Lucruri subțirele, firesc, pentru un elev, dar ici și colo interesante. Nu prea ai suflare pentru construcții mai ample. Totuși, poema de față, pare că a căpătat curaj și a reușit să convingă. Nu atât prin maturitatea scrisului, cât prin fior și sinceritate. Se simte trăirea poetică. Un anume mod de a vedea și recepta lumea. Foamea de miracol. "Vino, amară noapte,/ sudoarea crescîndă a mîinilor galbene", "casele arzînd, ca niște lumînări" , "ca și cum speranța ar fi o pată pe umărul ei umed" , "hai dincolo de gardul ăsta putred,/ să privim răsăritul/ în pădure" sunt promisiuni de vers care ar putea vesti un poet ce se poate lua în serios. La drum! | |
| = Erată | ioan peia [30.Nov.05 22:46] |
| În grabă, am pus o virgulă complet anapoda. Scuze! | |