| = schimbă titlul | Daniel D. Marin [09.Dec.05 13:18] |
| "nimic din ce îmi ești nu va lua din mine nimic din ce îmi ești nu va gândi înaintea ta" aici e centrul de forță al poemului! nu-mi place titlul! și nici ultimul vers. | |
| = ..."arunc mănușa" lui Daniel D. Marin :) | paul blaj [11.Dec.05 00:33] |
| ...dragă Daniel, te provoc, spune-mi ce înțelegi prin titlu și prin ultimul vers, apoi explică-mi ce nu-ți place,ok? Mulțam de sfat, și... aștept! | |
| = Doar o cheie de lectura, nici măcar | Daniel D. Marin [11.Dec.05 08:48] |
| Nu știu Paul, nu știu, pur și simplu nu merge! Nu estetica mă deranjează. Clapele acelea de pian (care nu se ating, e clar !), să admitem că are loc un transfer rezonant... Cum ar veni, fiind vorba despre un (anume) el și o (anume) ea, ceea ce rezultă nu e riguros egal cu ceea ce se transmite. E mai mult. Și oricum, se modulează pe structura aceea foarte intimă și foarte complicată (de acolo, mai multul...). Văzut în cheia asta de interpretare, nu e greu de imaginat ce se petrece în următoarele două părți ale textului – care sunt de-a dreptul sublime, pentru că exprimă exact miza acelei relații (care e oricum o dăruire!!); și ce frumos și în puține cuvinte. Deci era ok! Apoi condiționezi... Apoi calea se... apoi cineva se întoarce, nu cineva, Cineva, ca să finalizeze un simplu act, nu știu, o dorință. Ca și cum perfecțiunea s-ar substitui imperfecțiunii; “Totul” lasă la o parte Totul și se întoarce în Parte. Ca pentru o posesiune. Sau ca și cum ar exista două entități și perfecte, și complet diferite, care s-ar dărui una alteia (de fapt, doar una celeilalte). E contradicție logică, până și! Spun aberații, știi, dar asta e, nu merge! | |
| = ... aceeași "mănușă aruncată" again lui Daniel D. Marin | paul blaj [11.Dec.05 16:01] |
| ... dragă Daniel, revin, mă repet, spune-mi ce înțelgi prin titlu! Apoi îți voi spune și eu..., mulțam de efort!(A... lasă chestiile alea cu "sublime" :)! (Pentru că nu mi-ai răspuns!) Deci... să fiu clar precum cristalul: Ce înțelegi prin "Doar perfectă"? | |
| = Atat | ramona iancu [11.Dec.05 19:59] |
| Doar perfecta, nimic mai mult, cu o singura dimensiune - raza. Raza de speranta, raza de lumina, raza de interior rotund si net ... cam asa ceva. Fara altceva in plus, fara artificii, fara cai ocolite de-a face jocul daruirii. E simplu. | |
| = da, dar,oho, cât de atât!! | paul blaj [12.Dec.05 02:27] |
| ... dragă Ramona, mă surprinzi cu fiecare comm. Îmi dai sensuri noi. Eu gândisem prin "doar perfectă" o insuficiență a perfecțiunii existente în eros, iar tu mi-ai atras atenția asupra insignificanței perfectului. Foarte frumos! Se vede cu ochiul liber concizia și pătrunderea sufletului tău! Mulțumesc pentru această dimensiune !Cu drag, Paul! (Într-adevăr: " E simplu. " ) | |
| = dar nu-i nimic, Ramona, Paul | Daniel D. Marin [12.Dec.05 06:14] |
| Și eu care credeam că iubita ta din poezie a transcens (prin Eros, da!; de ce nu?!) unul câte unul (sau câte mai multe deodată, oho) nivelele, până acolo, sus!... Nu ți-am înșeles metafizica, Paul, nu ți-am înșeles-o. Bag seama că poate nici nu e! Nu înțeleg ce a vrut să spună ramona! :) | |
| = ... degeaba aruncasem mănușile! | paul blaj [12.Dec.05 13:31] |
| ... Daniel...nu e metafizică... e o figură de stil care, părerea mea poate sugera, unora e drept, ceva. Mulțam că ai trecut pe aici, sau... mi-e indiferent:)! | |