| = de câte ori nu te strigi tu în mine... | Maria Prochipiuc [27.Oct.06 08:54] |
Un poem al întrebărilor, un poem al răspunsurilor încă nespuse... toate se petrec acolo unde vânturile se adună, unde întrebările se luptă cu răspunsurile. Poemul tău îmi vorbește foarte deschis: umblu mereu spre centru îmi zici sufletul meu busola ta are doar un singur vest busola mea e așezată într-o ramă de catifea a ta tinde spre cularea cerului îndărătul pletelor arcuite după sprâncene îți place să numeri anii pe degete și îmi spui că nu te-ai gândit la dragoste niciodată amintirea îți bate unori la geamul gândului mă mai strig eu în tine? | |
| = ceva | Maria Gold [28.Oct.06 01:37] |
| maria maria maria busolă = caracter atunci se schimbă ceva? | |