| = ai atins | Camelia Tripon [05.Dec.06 07:09] |
| izvorul, lumina iubiri alunecă ușoară peste versurile cristaline ale unui lac glaciar, ce transmite răceala rațiunii printre Vestalele vremurilor, o poezie plină de speranța luminii, chiar dacă aparent este multă tritețe...mi-a plăcut | |
| = Camelia ... | florin otrocol [05.Dec.06 09:55] |
| Tristețea este contondentă. Nu cred că există în patrimoniul trăirilor individuale ideea că tristețea ar fi placută. Eu percep tristețea ca un coridor extrem de îngust și într-o singură direcție. Nu există cale de întoarcere. După ce ai parcurs tot coridorul, și ți-ai atins limitele poți merge mai departe. Dacă te minți, vei rămâne blocat. De acolo alte coridoare, ample, cu ziduri de sticlă. Lumină la discreție. Și pentru că așa stă în firea lucrurilor, lumina este blândă cu fiecare. Dar suntem damnați să regăsim uneori, acel coridor îngust, care duce spre un alt eu, tu ... Cu drag, Florin O. | |