| + finalul! | Vasile Mihalache [24.Mar.14 13:27] |
| Mi-a plăcut tare mult. Când citesc acum îmi pare că ai confiscat pur și simplu poezia carnală a amorului, de unde ai aruncat cu tupeu de societate de asigurări pe viață priviri piezișe experimentărilor existențialist-meditative: "iubirea ta pe care o simțeam în nări ca puful de salcie", "Dacă aș putea aș întârzia...copiii în burțile mamelor/ Mugurii în copac.../ Să repar secunda de neatenție când m-am îndrăgostit și nu am știut cât de greu e să revii". Dar cel mai mult mă distrează finalul:"Mai bine mă opresc și închid ochii să te văd puțin cum stai cu mâna pe țigară/ Gata s-o aprinzi, dar mai citești o dată ce am scris, așa că punct, fumează!" | |
| = . | Costin Tanasescu Stefanesti [24.Mar.14 23:32] |
| Din ciclul cum să ne reconfigurăm viața... Un fel de GPS de suflet. Poemul are nerv și chiar ceva accente de răfuială, mai ales la final. Bine... Nu-i lipsește nici ironia. În definitiv are de toate, mi-a plăcut. | |
| = multumesc | Carmen Macelaru [25.Mar.14 04:48] |
| Vasile Mihalache, mi-ar fi plăcut ca textele să aibă mai multă ironie chiar umor tot atât de mult cum am în afara scrierii, dacă mi-a ieșit aici mă bucur că te-a distrat. Da, am confiscat, plus monopol...taxe, accize! Mulțumesc pentru stea. Costin Tănăsescu, dacă aș putea aș reconfigura tot, de la naștere, nu doar de la o banala întâlnire pusă pe hârtie. Mulțumesc pentru semn. | |