| = trecut “prin inimă” și rămas acolo | Teodora Popescu [11.Aug.08 19:12] |
| “ești într-un edificiu cu multe încăperi și galerii ca o catedrală a evului mediu unde se celebrează un cult doar de mine știut sau poate o temniță în care ai intrat de bună voie privându-te de libertate” Intensitate vibratorie, dorință, mister, senzualitate; o invitație într-un spațiu unic “unde se celebrează” iubirea dar și într-unul al jertfei; un strigăt-descântec, un strigăt-blestem “altfel îți va scrâșni în gură la fel ca nisipul”, fără speranța împlinirii: ”dar uite un cârd obosit ți se-așează pe tâmple”. Frumos poem, trecut “prin inimă” și rămas acolo, Teodora Popescu | |
| = o câmpie nesfârșită | Doru Dorian David [11.Aug.08 23:25] |
| Carmen, nu prea ma ajuta cuvintele dar poemul zau ca m-a obligat sa-mi trec prin inima si sa ajug intr-o alta mult dar mult mai larga. poemul este deschis si ai dreptate; "e o câmpie nesfârșită" Da, "un cârd obosit mi s-a așezat pe tâmple" ascultandu-te! O noapte blanda! | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [12.Aug.08 09:24] |
| teodora, da,poate fi un descantec intr-un templu sau poate e prea pretentios templu, revenisem la temnita, unde are loc un cult discret si interzis :) 3D, asa ziceam si eu o campie nesfarsita unde te poti intinde cat vrei, toate punctele cardinale sunt la voia intamplarii. va multumesc si va mai astept mcm | |