| = Uf, sicriul... | petre ioan cretu [18.Mar.14 01:20] |
| Uf, ai câteva imagini atât de puternice, încât invidia mea este mult ma puternica decât toți șobolanii din lume adunați la un loc, chiar daca nu le-au dat la toți aripi: - Rămașii mă vorbesc; - glasul ud; - pipăi un fulger (mi-aș fi oprit pipăitul la fulger); - mă golesc de mine ca un stilou de cuvinte; - șobolanului tocmai i-au dat aripile. Nu-mi place chestia cu "pâlnia neagră", ma duce gândul la pâlnia lui Stamate. Nu-mi place mie. Așa ca mi-am făcut o poezia a mea, din cele doua variante (ingenioasa chestia cu doua variante - cred ca, procedând așa, ar trebui sa atașezi fiecăruia, o cheie in care sa fie citita). Daca as fi responsabil cu steluțele, ți-aș fi dat minimum doua. | |
| = p.s. | Mihaela Roxana Boboc [18.Mar.14 21:39] |
| ”mă golesc de mine ca un stilou de cerneală, nimicul se lărgește cât să mă cuprindă, și numai și numai acum aș vrea liniște.” Înțeleg perfect starea acestor versuri. Aș prefera prima variantă, fie și pentru finalul care se șterge ușor de sufletul meu. | |
| = - eruri - | Adrian A. Agheorghesei [19.Mar.14 00:46] |
| Nu sunt fanul variantelor, dar la acest text am căzut în păcat :). PRima variantă rămâne mai aproape de mine pentru că are elementul de spontaneitate. La a doua, travaliul este mai pronunțat. Cred. Vă mulțumesc pentru trecere! | |