| = . | nica mădălina [24.Jan.08 15:56] |
| are un je ne sais quoi acest text. nu știu pe ce mizează și dacă, cert e că în ciuda relatării filmice, efectul e de static. cel puțin până la jumătatea lui. a textului. ceea ce-mi place. după final, parcă îmi spune tot el, textul, pas de quoi. devine grav, adică, politicos chiar. ceea ce nu îmi displace. mai cred că e bine așa, nestrangulat de amănunțirea descrierilor. | |
| = curajul ar prinde sunet | Tamara Zub [24.Jan.08 16:00] |
| Zguduitor. Un om fără cătușe scrie despre un șir de oameni în cătușe, iar după o nouă naștere toți vor fi liberi. Și faptul că nimeni nu se grăbește, în sfârșit nimeni nu se grăbește. Și imagini dramatice, de toată frumusețea - "mal îngropat în frunze și coaste", "curajul lui ar prinde sunet", "lumea se rotește sub punte". Felicitări! | |
| = Adela Setti | radu bonta [24.Jan.08 17:33] |
| Si mie mi-a placut. Are ceva confuz, ceva vag,... si totusi transmite.... E bun, e bun! Bravo! | |
| = Tuturor | Adela Setti [25.Jan.08 10:14] |
| mulțumiri pentru trecere și cuvinte. Textul acesta e "altfel" pentru că am schimbat perspectiva. Cred că miza este personală. Adela nu mai privește în urmă. | |
| = Lume fara perspectiva unui "maine" | razvan rachieriu [25.Jan.08 14:08] |
| “Malul îngropat în frunze și coaste de păsări” poate fi viitorul decapitat de speranțe, într-o lume încătușată în dogme și rutine, în pântecul căreia ne naștem fără libertate și fără perspectiva stenică a unui “mâine”. Mi-a plăcut stilul sacadat, exprimarea în propoziții scurte, dar care te lasă să-ți imaginezi o realitate avortată. | |
| = Răzvan | Adela Setti [25.Jan.08 18:42] |
| și totuși, e o lume nouă. Inexistentă în măsura în care "mâine" nu se petrece niciodată, fiindcă este mereu "azi". Mulțumesc pentru semn. Adela | |