| = Stefan, da | Cornel Ștefan Ghica [01.Sep.07 17:12] |
| este o poezie reusita despre ceea ce ne sustine (pana la urma): moartea. un intreg (aproape) perfect. in mod deosebit am retinut "poeziile cad ca niște ramuri uscate / și când toți toți toți cu toții merg la culcare / afli că iar trebuie să dai foc". felicitari. cu stima, Cornel Stefan Ghica | |
| = Dăncușule, | Dana Banu [01.Sep.07 20:35] |
| încep să mă obișnuiesc deja cu stilul ăsta al tău apocaliptic dar aerat totuși, nu te joci never în texte, poate părea ciudat venind din partea mea o atare zicere dar mie tocmai asta îmi place la scriul tău cum spui tu să ai pace cum spun eu salut(servus) :) | |
| = unde mă-sa a plecat prometeul tâmplelor tale | felix nicolau [02.Sep.07 15:06] |
| credeam ca e ceva religios, dar apoi am vazut ca nu e canonic foarte. intr-adevar, apocaliptic, aspru, barbatesc. tare m-a incantat asta--unde mă-sa a plecat prometeul tâmplelor tale. eu zic ca nu ai ce face tu cu metaforele. fii adevarat. motoul chiar din tine suna cam straniu | |
| = inchinarea zeilor | Amalia Cretu [19.Sep.07 07:00] |
| versuri cu multa expresivitate si grava sonoritate, idei ce sunt circumscrise intr-un mesaj: "un secol trădător ți-a luat identitatea" ideea sacrificiului, atunci cand ajungi sa traiesti "pe muntele plin de plantele altor gânduri": neautentic, fara indentitate si sens existential, apropie poezia de canonic aprecieri, amalia | |
| = poem | Carmen-Manuela Macelaru [21.Sep.07 14:56] |
| poem incarcat de simboluri. mi-a placut:cand te ridici prima oara in genunchi poeziile cad ca niste ramuri uscate,prometeul tamplelor,asa se moare ca mine. exercitiul pe care l-ai facut cu 2 milenii in urma si pe care nu stiu daca l-ai mai repetat intre timp este o lectie, pe acel munte murim cu totii, eu in fiecare zi. mcm | |