| = poem ontologic | Plopeanu Petrache [02.Jul.09 15:16] |
| Latura ontologică a poemului, cea arătată nouă cu minimum de mijloace, ne demonstrează încă odată cum lumea lui și a ei este o veșnică repetiție a sentimentelor, florilor și păsărilor Și mai învățăm că omul poate să fie lăsat la o parte. Poem cu rezonanțe tulburătoare și culori și adâncimi. Cu prietenie PP | |
| = ochii plini de maci | Maria-Gabriela Dobrescu [02.Jul.09 16:30] |
| Dacă în ochii ei încă mai poți vedea câmpuri de maci, deși povestea e "de când luna și soarele nu aveau cer" înseamnă că iubirea ei a rămas scrisă undeva la marginea pământului acoperită de "o amintire albă". Cu drag de poveste, Maria | |
| = la început de poveste | cezara răducu [02.Jul.09 16:54] |
| petrache:mulțumesc pentru comentariu și pentru interpretare. maria:tu ești singura care știi povestea macilor..așa este, am o iubire scrisă în alb.poate se va.. cu drag și caiși în poartă, rara | |
| = am crezut că iar mă bârfești | Cozmescu Valentin [02.Jul.09 17:46] |
| cel puțin în prima strofă. dar m-am liniștit deîndată, după ce ai redus totul la sentimente, caise și păsări visătoare - uitate toate - culmea! - în urmă. nu era vorba despre mine. ci doar despre gâfâiala unui Dumnezeu ce să chinuia să-și aducă pământul mai aproape. uitându-mă și la subtitlu, chiar m-am convins că nu e vorba despre mine. și nici despre tine. la știri s-a anunțat că abia mâine cerul se va retrage din brațele lunii și soarelui. posibil că tu urmărești alt canal. oricum ar fi, o poveste care a început se va fi sfârșit chiar înainte de a începe. și abia acum cred că am putea să ne recunoaștem - eu ca o amintire albă, tu cu ochii molfăind roșul macilor (chiar dacă eu nu ți-am fost vreodată, iar macii nu ți-au gustat nicicând privirea). Păcat, căci iubirea noastră ar fi putut reda cerului luna pe care n-a pierdut-o vreodată. | |
| = cozmescu | cezara răducu [02.Jul.09 18:05] |
| cred că ai multe frustrări. păcat.nu-mi amintesc să fi auzit cum ești.sau piticii ăștia cu cizme roșii sunt ai tăi?? hmm..te-ai programat la vreo radiografie, ceva? | |
| = el/ o amintire albă | Doru Dorian David [02.Jul.09 23:51] |
| Cezara, nu stiu de unde scoti poeme, atat de sensibile, atat de feminine, raman naucit! Tare m-a prins poemul asta , n-am stele... sa fug cu ele in palma si sa le lipesc pe fereasta ta! "nu e nevoie de oameni să poți face asta doar de sentimente un cais, câteva păsări visând atât mai rămăsese în urmă" da!!! o zi mandra | |
| = am palmele deschise | cezara răducu [03.Jul.09 07:28] |
| și ți-am lăsat câteva caise în geam! mulțumesc, 3D pentru lumină! rara | |
| = . | Petru Teodor [27.Aug.09 00:35] |
| am redus ultima strofă la: "el alb ea cu ochii plini de maci" ____________________ apoi am recitit și am simțit nevoia de-a mai reduce un pic din excesul trăirii (strofa 2), de-a o canaliza cumva: "nu e nevoie de nimic pentru asta ci doar de-un cais, și de câteva păsări visând" ______________________ și-n cele din urmă am căzut către strofa 1, cu o mică deviere: "ea citea un studiu despre cer el învăța timpul înapoi" _____________________ * drept să spun mi-a cășunat și pe titlu, l-aș fi vrut mai scurt ("...și Dumnezeu trecea tăcând") și fără de subtitlu. * da! frumos, simplu, fără răsuciri inutile, o poezie clară, inductivă! (dovadă critica-mi de mai sus!) cu respect, pt. | |
| = și aici | cezara răducu [27.Aug.09 17:01] |
| mulțumesc pentru comentariu și pentru reducționismul aplicat poemului.orice idee e binevenită. rara | |
| = Apleci privirea sa vezi cerul si pe El si Ea tinand de marginile pamantului | Virgil Panduru [28.Aug.09 01:58] |
| Multe note muzicale.Ai zice ca esti undeva in vals...Si apleci privirea sa vezi cerul...Si pe El si Ea tinand de marginile pamantului. | |
| = eu la un capăt | cezara răducu [28.Aug.09 08:20] |
| la celălat cititorul. mulțumesc virgil pentru călătoria ta prin versurile mele. rara | |