| = Singuratatea strabate paradoxul de a nu fi singura in intimitate | razvan rachieriu [10.Nov.14 10:03] |
| Ai scris o poveste lirică remarcabil implantată în spațiu și timp, care are o parte expresivă ocolind înțelegerea oarbă a realului invadat de simulacre și absurdul ce bântuie prin ungherele reci ale logicului infestat de abstract, și o parte enunțiativă, care o completează pe prima. Singurătatea străbate paradoxul de a nu fi singură în intimitate, ci împreună cu eurile, sinele și gândurile tale, iar când pleacă singurătatea, niciodată definitiv, vine socialul care are alte caracteristici existențiale. | |
| = Re - singurătatea | Ana Urma [11.Nov.14 11:11] |
| Am scris despre singurătatea de după singurătate, acea solitudine eliberatoare de euri, ego-ul dispare și găsești echilibrul lăuntric, totdeauna ești singur acolo și, singurătatea nu mai este un gol dureros care să trebuiască umplut cu ceva/cineva, experimentând se împlinește întregul din care vrei să dai și altora, ca o împărtășire. Are multe fețe, fără noi ca persoane nu poate exista, o stare percepută diferit, explicații diverse, sigur este numai cuvântul care o denumește, la fel ca și pentru fericire, nirvana, starea e la purtător ...și cuvintele. Răzvan, mulțumesc mult pentru comentariu! | |
| = plenitudinea unei singuratati | stanescu elena-catalina [13.Nov.14 10:43] |
| Un poem bun, cu un puls distinct, te prinde ca intr un vartej , ma bucur ca l am citit! | |
| = Elena-Cătălina | Ana Urma [14.Nov.14 20:26] |
| Bine spus plenitudine,așa este am scris despre partea frumoasă a singurățății,cu detașare și seninătate. Mulțumiri! | |