| = Tincuta | Elia David [07.Feb.08 20:45] |
| Am citit si despre cercei si despre rochia alba - emotionante in sinceritatea si naturaletea lor aceste "secvente". | |
| = amintiri | tincuta horonceanu bernevic [07.Feb.08 20:57] |
| Mulțumesc de trecere, Elia! Cu siguranță, din copilărie, avem cele mai frumoase amintiri! | |
| = mirele | Tamara Zub [07.Feb.08 22:14] |
| Emoție, candoare, cireși care înfloreau la comandă. Fulgurații cu-adevărat poetice. Am însă o întrebare. Cu cine s-a măritat până la urmă eroina lirică? NU cred că voi obține un răspuns, așa că las un semn de prețuire și spun pe curând, tama | |
| = "prințesă, radiind în rochia albă de mireasă" | Doru Emanuel Iconar [08.Feb.08 14:12] |
| Nu are importanță dacă s-a măritat prințesa, cu cine, de ce. Important este că nu și-a uitat visele copilăriei. E o comoară pe care fiecare ar trebui s-o poate în suflet. Iubesc și eu copacii, doar ca la mine este un vișin uriaș ce străjuiește cabana dar si gângăniile sau animăluțe de tot felul. Lucru pentru care n-aș bate pisica pentru nimic în lume. Un text din care răzbate multă emoție, o elegantă naturalețe a spunerii, echilibrată de imagini pline de culoare, o sinceritate și o limpezime a întregului greu de găsit printre zecile de texte postate fac din această povestire o lectură nu numai plăcută ci și interesantă pentru care merită să revii în aceste pagini. Cu drag Doruleț | |
| = re | tincuta horonceanu bernevic [09.Feb.08 18:51] |
| Tamara Zub, eroina lirică s-a măritat cu un prinț care știa să o facă să râdă... Și mai trăiesc fericiți și astăzi! Mulțumesc de trecere! Doruleț, mulțumesc pt cuvintele frumoase! cu drag, tincuța | |