| + Picături de durere | Florentina-Loredana Dalian [27.Feb.14 08:25] |
| M-am întâlnit - cred - cu gândacul Vasile și într-o altă poezie de-a Dvs. , în revista Helis pe februarie, postată ieri pe site, unde aveți un grupaj minunat. Despre această poezie: îmi pare o mică bijuterie, una de suflet, în care durerile omenești interacționează cu orice/ oricine pare dispus să le înțeleagă, să se hrănească cu ele. Mi-a plăcut felul în care ați substituit cu gandacul Vasile acel fir de care se agață uneori sufletul omenesc pentru un dram de speranță, o dependență aproape, un simbol umanizat după care plângi la despărțire "până când autobuzul a ajuns la Constanța". Și finalul are forță. Felicitări! O mică observație: "din amintitrea gândacului a mai rămas DECÂT o gâlmă..." Înlocuiți "decât" cu "doar" sau "numai". "Decât" mergea cu negația: N-a mai rămas decât... | |
| = . | emilian valeriu pal [27.Feb.14 08:50] |
| De acord cu Florentina in ceea ce priveste modificarea din final. Din punctul meu de vedere, un absurd dulce amarui textul asta. Si faptul ca prin frazele astea scurte si putine ai reusit sa creezi un personaj bine pregatit pentru o lupta in care nimeni nu cistiga. Placut. | |
| = Si eu sunt de acord cu tine, Fiorentina | petre ioan cretu [27.Feb.14 21:24] |
| Fiorentina aai dreptate. Si cu acel "decat" (textul e la prima scriere) si cu gandacul Vasile, doar ca de data asta, m-am ocupat ceva mai mult de el. Iti multumesc pentru trecere, semn si apreciere. Cu mult drag | |
| = Multam mult Emilian | petre ioan cretu [27.Feb.14 21:24] |
| Iti multumesc mult Emilianpentru ca ai poposit pe pagina mea si pentru apreciere. | |