| = ... | Alexandru Gheție [22.Jun.11 20:01] |
| ”în țara mea lebedele au inimi de porțelan și gâturi de mucava îmbrăcate în mătase neagră vulpile au picioare de sticlă colorotă și berzele aripi de tinichea” - un text spus dintr-o suflare... e interesant că nimeni nu-ți plânge poeții aici, (de fapt nimeni nu mai plânge aici), dar dumnezeu îți iubește poeții și le povestește despre mântuire :). - mi-au plăcut comparațiile, mi-a plăcut permanenta legătură cu realitatea, sinceritatea discursului... - personal aș evita pe cât posibil repetițiile aici. asta pentru o spunere mai... năvalnică :). dar ăsta nu-i un minus... alex | |
| = alexandru | lucaci sorin [22.Jun.11 20:06] |
| multumesc pentru lectura si comentarii voi face niste mici modificari, sper sa sune mai ok | |
| = dimensiunea | lupu ionut catalin [22.Jun.11 23:59] |
| subversivă a acestui poem m-a încantat. În mod deosebit mi-a plăcut "își vor face și ei o țară numai a lor/o țară a poeților undeva mai la nord" și "în patria mea poeții își amanetează iluziile cărțile iubitele amintirile/își amanetează degetele și ajung doar de-și povestesc poemele". Mîntuirea prin artă însă rămîne o dulce utopie, căci arta noastră, este o minoritate, în propria țară. Nu știu cum stau treburile mai sus. Ar trebui să ne rugăm. :) cătălin | |