Members comments:

= îi rup picoarele și-l pun pe fugă!
Alina Mihai
[01.Nov.11 11:49]
Am găsit o serie de contradicții semnatice și voi aminti câteva:
- spui că se "înoată în stilul bras fluture" - astea-s două stiluri diferite, de fapt. în primul înoți ca broasca, în al doilea, imiți în apă zborul fluturelui. am căutat e explicație pentru contradicția asta și nu am găsit-o, ceea ce mă îndeamnă să cred în gratuitatea ei.
- metafora galeriilor de cârtiță în pereții unei aorte, ar avea (după mintea mea!) un sens doar dacă ai miza pe absurditatea gestului. pe care tu-l dai aici nu posibil, ci chiar cert. din nou, ciudat.
- cum să pui pe fugă ceva - fie și ceva abstract, precum amintirea - după ce i-ai zdrobit gleznele?
- din aceeași categorie îmi pare și finalul ... ar putea fi absurd.
din păcate, există o diferență netă între absurd și ilogic, pe care nu o văd aici.
Motiv pentru care, în ciuda frumuseții din idee, consider poezie în întregime ratată.

Și am mai găsit ceva de corectat, la nivel de formă:
- substantivul "gardian" e incorect articulat, "ora doi" e ora două, de fapt și nu se spune "a face conjuncție între ele", ci "a fi în conjuncție cu".
Dacă e necsar explic și de ce.

To be able to add comments you must be browsing using the language this text uses.

Use the existing link (near text registration date), or choose the specific language and acces this text again.

Go back !

= îi rup picoarele și-l pun pe fugă!	Alina Mihai [01.Nov.11 11:49]
Am găsit o serie de contradicții semnatice și voi aminti câteva: - spui că se "înoată în stilul bras fluture" - astea-s două stiluri diferite, de fapt. în primul înoți ca broasca, în al doilea, imiți în apă zborul fluturelui. am căutat e explicație pentru contradicția asta și nu am găsit-o, ceea ce mă îndeamnă să cred în gratuitatea ei. - metafora galeriilor de cârtiță în pereții unei aorte, ar avea (după mintea mea!) un sens doar dacă ai miza pe absurditatea gestului. pe care tu-l dai aici nu posibil, ci chiar cert. din nou, ciudat. - cum să pui pe fugă ceva - fie și ceva abstract, precum amintirea - după ce i-ai zdrobit gleznele? - din aceeași categorie îmi pare și finalul ... ar putea fi absurd. din păcate, există o diferență netă între absurd și ilogic, pe care nu o văd aici. Motiv pentru care, în ciuda frumuseții din idee, consider poezie în întregime ratată. Și am mai găsit ceva de corectat, la nivel de formă: - substantivul "gardian" e incorect articulat, "ora doi" e ora două, de fapt și nu se spune "a face conjuncție între ele", ci "a fi în conjuncție cu". Dacă e necsar explic și de ce.