| = . | nica mădălina [20.Dec.09 02:32] |
| textul acesta are nevoie urgentă de o reașezare în pagină. versuri mai lungi, este foarte greu e urmărit așa, chit că efectul s-o fi vrut a fi de nisip curgând în clepsidră. sau de țurțure, ca să fiu în ton cu vremea. și partea finală complică inutil, introduce neologisme prețioase, îngreunează ritmul. așadar, îmi permit o sugestie de rearanjare a textului, în speranța că și ritmul va avea de câștigat: de fiecare dată când îți număr ochii o colonie de asasini mi se plimbă prin sânge mă cercetează îmi atârnă bolovani de plămâni aș vrea să fiu don juan-ul lui baudelaire ieșit din infern să-mi bag capul sub fuste la biserică să îți spun cât ești de frumoasă | |
| = # | Stefania Anutoiu [20.Dec.09 10:06] |
| Mulțumesc încă odată pentru sugestii și te mai aștept. Am renunțat la ultima parte. Într-adevăr nu dădea prea bine. | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [20.Dec.09 13:43] |
| /// in asentiment cu Madalina. e ceva! ....să-mi bag capul sub fuste la biserică să îți spun cât ești de frumoasă și să mă crezi - n.b. fara ultimul vers! | |
| = . | nica mădălina [20.Dec.09 13:53] |
| revin să insist pe faptul că prezența vanității dă caracter prețios și sentențios unui text care, altfel, a început să zburde. mai ales având în vedere forța imaginilor din prima strofă. să vii cu acest concept - vanitatea - înseamnă să spargi tot ce o înconjoară. și e păcat. și mai punctez și eu că ultimul vers strică tot, fiind prea explicativ. curaj! cititorul care primește primește și fără mură în gură. | |