Members comments:

= (inima-mi toată... o odaie) între lumină, ochi și minte
oancea sorin
[14.Jul.14 19:35]
Discursul din a doua strofă e continu între eu și natură.
Gustul întregi poezii e în modelul acțiune-reacție între cadru exterior și starea-senzația eului. Eul pare o personificare indirectă a asfințitului, nevrotică.
"Ce bântuie carnea ce-mi tremură-n genii" îmi pare versul cel mai bun.
Greoaie partea cu atom si fulg deși pare a fi doar ermetică.

To be able to add comments you must be browsing using the language this text uses.

Use the existing link (near text registration date), or choose the specific language and acces this text again.

Go back !

= (inima-mi toată... o odaie) între lumină, ochi și minte	oancea sorin [14.Jul.14 19:35]
Discursul din a doua strofă e continu între eu și natură. Gustul întregi poezii e în modelul acțiune-reacție între cadru exterior și starea-senzația eului. Eul pare o personificare indirectă a asfințitului, nevrotică. "Ce bântuie carnea ce-mi tremură-n genii" îmi pare versul cel mai bun. Greoaie partea cu atom si fulg deși pare a fi doar ermetică.