| + oraș / codru | Carmen Sorescu [12.Feb.20 06:16] |
| Uite că ți-ai făcut timp să scrii toate astea, e un poem frumos, aș zice, deși fără să pară clișeu, exact ca o floare, emană tandrețe, un miros plăcut, poemul e foarte delicat...mi-a plăcut orașul mare și bătrân ca un codru, vine cumva ca o dublă metaforă pentu că faci cu el o așa zisă trecere. Și laitmotivul vine foarte bine, deși pare un mic avertisment, vine să calmeze. Stea. | |
| = lumea vegetală | Cristina-Monica Moldoveanu [12.Feb.20 11:48] |
| Mulțumesc mult, Carmen. Mereu mă aplec cu evlavie în fața lumii vegetale. | |
| = Nevoia vitală, intrinsecă... | Daniela Luminita Teleoaca [12.Feb.20 16:46] |
| ... a omului de a se îndrăgosti. Cred = sunt convinsă că aici este esențialul! Căci Dumnezeu Însuși fuse îndrăgostit, nu glumă, când se puse pe creat lumea! O melancolie foarte frumoasă..., generatoare poetic! Și pe mine mă captivează dintotdeauna cosmosul vegetal, îmi aduc aminte, cu bucurie maximă, de cele mai îndepărtate-apropiate senzații-stări ale Copilăriei mele, din fericire petrecută într-un cadru ideal. Este, de fapt ceea ce RĂMÂNE. | |
| = Daniela, | Cristina-Monica Moldoveanu [12.Feb.20 20:55] |
| Mulțumesc frumos, Daniela, și eu trăiesc încă o parte din Copilăria mea. | |