| + O ana | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| "părul tau mirosea a iarnă și a bomboanele de brad dintr-un cămin fără șemineu și obloane în mână aveai un creion, dintre acelea fără gumă de șters decretând ce e al tău ce e res nullius ce ar mai putea fi al nostru" atat i-as face primei eu primei strofe, numai atat. citindu-te invers, de la ultimul text postat pana la acesta, pot spune foarte increzator ca acest poem e cel mai bine scris. este foarte cursiv si natural, povestesti ca un mic andersen manat de viziuni interioare si nu de dorinta arzatoare de a scrie. ritmul nu sufera deloc, timpul povestirii nu se schimba de o mie de ori iar ce e foarte important, chiar spui ceva. iti recomand ca din cand in cand sa mai revii la acest text, sa-l citesti, apoi sa arunci o privire si pe ceea ce ai mai postat recent. diferenta o face lejeritatea si naturaletea cu care ai scris si lipsa metaforelor bombastice, a comparatiilor temerare ce includ chestii de genul moarte, dumnezeu, etc. ultima strofa e foarte reusita. | |