= Omul incuibat in 0 | razvan rachieriu [21.Sep.15 09:15] |
Omul încuibat într-un 0 “așteaptă definirea” de către nimicul având similitudini cu sensurile 0-ului, 0-ul se multiplică și se amplifică, devenind imens, pereții lui sunt căptușiți cu efemer având caracteristici de neant. Te “iscălești sub pleoapă” cu runele privirii, a cărei “săgeată” se înfige într-un infinit divizat până încape în “buzunar”. Ceea ce-ți pot reproșa e faptul că versurile nu au legătură unele cu altele, în rest totul e la superlativ. | |