| + da, în ziua învierii... | Teodor Dume [20.Apr.14 15:59] |
| mie îmi plac textele a căror scurtime te fac să aștepți înlăuntrul cuvântului până când unghiul din care privești ți se pare unul potrivit. iată că și aici intarea pare firească, în pasul doi găsești intersecția a două stări care induc teamă, frică dar și speranță. toate acestea trecute prin două planuri care îndepărtează dar și apropie în același timp "în ziua învierii se aruncă cu pietre/alții pun în palmă tăcerea ca monedă de schimb " pentru ce? pentru "un paradis expulzat infernal" poate nu aș fi pus acest titlu pretențios din mai multe pd.v. și aș mai lucra la liantul dintre stări. totuși luminez acest drum care duce înspre blândețe,puritate și izbândă da, stea | |