Domnule președinte,
Am speranța că vă prind în toane bune. Poate e dimineață la dumneavoastră și exact în timpul acesta gustați din omleta cu de toate, poate chiar apucați ceașca de cafea să o duceți la gură, în timp ce cu mîna cealaltă citiți Curierul zilei sau călătoriți pe www.poezie.ro. Or, dacă nu se întîmplă așa, îmi închipui că un consilier vă va aduce cîndva la cunoștință acest mesaj pe care îl tocmesc în pagina zilei, în duminica asta, imediat de după Sfînta Maria.

Asist cu înfrigurare, de foarte multă vreme, la întîmplări pe care oglinda cotidianului le reflectă, deloc deformat, în viaÈ›a celor care încă mai cred în acel Sà TRÃIÞI BINE! Tare mi-e teamă, domnule preÈ™edinte, că visul acesta nu va deveni niciodată realitate. Am avut prilejul È™i bucuria de viață să mă număr printre cei care v-au cunoscut. Acum cîțiva ani, pe scena Festivalului de la Mamaia, am înmînat Premiul Presei, moment în care am mimat pe scenă o discuÈ›ie la telefon, gest surprins de televiziunile momentului, care, imediat, au întors camerele tv de la mine È™i le-au îndreptat spre dvs. Apoi, de-a lungul vremii, am mai avut parte È™i de alte scurte secvenÈ›e, dar lumea e mare È™i nu consider importante aceste întîmplări decît pentru mine, întîmplări pe care le păstrez în inima mea de poet. AÈ™ avea multe de povestit, aÈ™a cum cred că milioane de români au deja pe buze întîmplări mai mult sau mai puÈ›in frumoase, cazuri È™i necazuri, amintiri ori dorinÈ›e. Ceea ce m-a făcut însă curios, ce m-a pus pe jar, ce m-a făcut curajos, ce m-a indignat este altceva. Am prins din zbor, de pe canalele media, o informaÈ›ie care, dacă chiar se va fi finaliza, va fi bătută în cuie, cum se spune, va pecetlui cu certitudine începutul unui spectacol a cărui cortină va cădea definitiv, lăsînd la vedere marea prăpastie în care România se va afla în cădere liberă. Despre ce este vorba? Iată, domnule preÈ™edinte, ce mă pune crunt pe gînduri! PoliÈ›iÈ™tii români, È™i aÈ™a vai mama lor, vor rămîne fără drepturi, nu vor mai primi acele indemnizaÈ›ii pentru ore de noapte, nu vor mai primi amărîta aia de bancnotă pe care sînt înscrise două-trei zerouri. Ca jurnalist care spintecă nopÈ›ile È™i zilele întru vederea unei reale situaÈ›ii, vă spun că, dacă nu întreprindeÈ›i de urgență ceva, ne vom prăbuÈ™i. Nu cred că este cazul să vă spun că, în lumea cea mare, cel mai important lucru, primordial, este să asiguri LINIȘTEA! LiniÈ™tea, domnule preÈ™edinte, siguranÈ›a cetățeanului, fiindcă, dacă nu vă supăraÈ›i, fără această liniÈ™te nu vor exista nici economie, nici cultură, nici turism, nici inventică, nu va exista decît un total haos, pe care, de altfel, observăm că îl conturează această debandadă politică, generată, printre altele,È™i de trecerea crizei, care È™i-a înfipt destul de adînc tălpiÈ›e È™i prin curtea patriei noastre. Fără doar È™i poate, poliÈ›istul român nu merită un asemenea tratament, fiindcă el se reflectă, de fapt, asupra cetățeanului. Pe de altă parte, numărul celor în uniformă înfrățiÈ›i cu È™mecherii e din ce în ce mai mare, cum È™i numărul poliÈ›iÈ™tilor care au deja grad mare în corupÈ›ie. PorniÈ›i È™i luaÈ›i la bani mărunÈ›i prin urbea PiteÈ™tilor ori prin È›ară È™i o să vedeÈ›i poliÈ›iÈ™ti care stau la tejgheaua drumului cu infractorii, în timp ce victima stă ruÈ™inată È™i blocată cu capul în pămînt, de luatul la miÈ™to al individului în uniformă. HaideÈ›i să vă arăt inÈ™i de pe la secÈ›ia unu ori patru pe mînă cu huidume de prin lumea interlopă, ori de la alte secÈ›ii. Nu sînt mulÈ›i poate È™i slavă Domnului că printre poliÈ›iÈ™tii corupÈ›i se află È™i oameni profesioniÈ™ti, oameni care iubesc meseria de poliÈ›ist È™i care, atunci cînd merg acasă, se uită cu bucurie în ochii copiilor lor. Or, domnule preÈ™edinte, dacă dumneavoastră nu încercaÈ›i să îndreptaÈ›i lucrurile, să-i daÈ›i poliÈ›istului român ceea ce i se cuvine, adică drepturi grele, bani È™i legi care să-l apere, o sfeclim! ÃŽi pierdem, domnule Băsescu, È™i atunci chiar că nici dracu’ nu ne mai scoate din rahatul acesta. AÈ™a să ne ajute Dumnezeu!