Editura Felix Meiner editează de 100 de ani cărți de filozofie. Casa este condusă de Manfred Meiner. De cartea electronică editorul german nu este chiar entuziasmat. Și firma sa are în sortiment e- books, dar „nimeni nu le cumpără”. O piață de desfacere pentru acest produs nu există, în orice caz nu la cărți de filozofie. Editorul este de părere că „nu orice inovație este chiar o inovație, de multe ori se aruncă numai mulți bani pe fereastră”.

O cântăreață a unui ansamblu de operă cere intendantului să-l angajeze pe fiul ei, altfel va suna la soția premierului. Intendantul s-a dus la directorul muzical general al operei și l-a recomandat pe acel tânăr drept un câștig pentru ansamblul de operă. Directorul s-a enervat de acest intervenționism, dar membrii ansamblului l-au sfătuit să-l angajeze pe băiat. Astfel toți vor avea liniște și pace. Opera, unde s-au petrecut aceste scene, este Opera de Stat din Budapeste. Directorul general a fost atunci dirijorul Ádám Fischer (*1949). A fost, fiindcă și-a luat catrafusele și a plecat – din Budapesta, din Ungaria. Din nou, se poate spune, căci de fapt rămăsese deja la vîrsta de 19 ani la Viena. Climatul de tip Viktor Orban nu-i priește deloc – și nu numai lui.

Fotoreporterul și scriitorul Rolf Bauerdick îl acuză pe scriitorul Günter Grass de naivitate în evaluarea sa a situației țiganilor din Europa. La ce le folosește acestora circulația liberă, viața de nomazi, dacă sunt prea săraci să-și cumpere un bilet de tren? Mulți țigani sunt exploatați de propriile clanuri mafiote, afirmă Bauerdick. Scriitorul german a făcut în ultimele două decenii peste 100 de călătorii și în jur de 30.000 de fotografii în estul Europei. Dar o soluție plauzibilă împotriva discriminării țiganilor n-a găsit nici el.

Im Wald der Metropolen - În pădurea metropolelor se numește volumul de reportaje al scriitorului austriac Karl-Markus Gauß. Sau este vorba de povestiri? Criticii vorbesc despre o scriitură aparte care se situează printre mai multe genuri literare. 13 capitole sunt treisprezece „povestiri”. Una relatează despre străzile Bucureștiului.

Unul din cei mai renumiți scriitori germani este Christoph Hein (1944). Într-un eseu se ocupă de starea deplorabilă a lumii în care trăim. Părerea lui despre noi, semenii săi, nu este chiar măgulitoare: „Ultima societate umană care a trăit pe acest pământ, fără s-o păgubească, s-a constituit din vânători și culegători. Tote societățile următoare au lucrat la pieire.” Scriitorul și publicistul saxon este fiul unui preot. Deci are și o vedere clericală asupra stării nostre generale: „Bisericile creștine denumesc șapte păcate majore care au ca urmare moartea spirituală și osânda veșnică. Aceste păcate majore sunt trufia și zgârcenia, voluptatea și invidia, necumpătarea, mânia și trândăvia inimii. Acestea periclitează individul, dar cel mai mare păcat, care nu aduce doar pentru individul, ci pentru toată omenirea, moarte și afurisenie este lăcomia. Nesațul nostru.” Eseul este conceput ca o prelegere de anul nou, susținută în fața unui auditoriu, constituit din tineri, generațiile viitoare. Și așa încheie Christoph Hein: „Dacă aveți curajul să nu ne urmați exemplul, veți găsi și puterea necesară să nu faceți acest lucru. Vă doresc mult noroc. Faceți-o mai bine ca noi, vă rog.”

Wikipedia a împlinit frumoasa vârstă de 10 ani. Nu numai foiletonul german își formulează în aceste zile felicitările prin articole lungi și chiar pagini întegi. Și sora mai mică de statură, dar mai mare la vârstă, Poezie.ro/Agonia.net, spune plin de admirație și siceră invidie La mulți ani.