„Tineretul de azi trebuie să considere o carte ca pe cel mai bun prieten care nu-l trădează niciodată”.


Aurel Pop:Trăiți în orașul Seini, un oraș primitor aflat pe șoseaua ce leagă orașul Baia Mare de Satu Mare. Tot aici trecătorul poate întâlni urmele unor personalități ale vieții culturale seinene: Mihai Bălaj, Nicu Moldovan să amintesc doar două care și-au lăsat amprenta în domeniul muzical. Bogata experiență acumulată ca dascăl și om de cultură de care ați dat dovadă prin fapte, vine să întregească galeria personalităților seniene. Pentru ca cititorii acestui interviu să vă cunoască mai bine v-aș ruga să faceți în câteva fraze un autoportret. Cum arată CV-ul scriitoarei Betty Kirchmajer-Donca la ceasul adevărului ?
Betty Kirchmajer-Donca: Un august, de dinaintea sfậrșitului celui de al II-lea război mondial, zic un august, dacă nu chiar “faulknerian- în flăcări-”, dar cu “scậntei”, m-a făcut să văd lumina zilei în orașul Seini, căruia îi aparțin, o localitate care “nu-i de colea”, ea fiind amintită din sec. al XIII-lea, sub numele de Castrum Zynyr. Pe ograda casei mele natale ”a rămas uitat un buncăr”; pe atunci loc de joacă pentru noi, cei șase copii ai lui Vasile și Elisabeta Donca. Aș adăuga cậteva personalități care au ridicat prestigiul cultural al acestui binecuvậntat orășel: renumitul grafician Ion Donca, stabilit la București, prof. univ. dr. Adriana Codreanu-Cruceanu, compozitor, tot în capitală, care au dus faima pe toate continentele; av. Pop Iuliu (Duda), un pasionat artist al fotografiei, și care se bucură de săli permanente de expoziție în Satu Mare, pictorița Pake; n-ar trebui să ne oprim aici, însă…
L-ați amintit pe d-l meu”Trandafir”, Mihai Bălaj, profesorul meu de limba romậnă și diriginte de la care am învățat dragostea pentru munca bine făcută, corectitudine și responsabilitate; am scris despre domnia sa în cartea Jurnal de front.
Fiind al cincilea copil din cei șase (singura fată), nu-mi amintesc să mă fi bucurat aproape niciodată de bocanci sau de paltoane noi…, dar o revăd în umbra anilor pe mama, care ne aducea mậncare, (din ceea ce rămậnea) seara tậrziu, de la popota ofițerilor unde lucra; tata era “convocat”…



A. P.: Ne-am întâlnit mai des la Baia Mare, în special la ședințele Cenaclului băimărean al Asociației Scriitorilor. Se pare că o parte a vieții o petreceți în județul Satu Mare. Ce vă leagă de aceste ținuturi ?
B.K.D. : Într-adevăr, ne-am întậlnit la ședințele Cenaclului literar al Asociației Scriitorilor Baia Mare și la interesantele lansări de carte de la Biblioteca județeană “Petre Dulfu”-universul- unde mă simt ”…dans ma peau” s-ar spune în limba lui Voltaire și este tot atật de adevărat că o parte a vieții mi-o petrec în județul Satu Mare, la Grupul Școlar “ George Barițiu” din Livada, predậnd limba lui Dumas, într-un colectiv de profesori minunați și un director cu reale calități manageriale; am prins mare drag de această unitate școlară, există aici un ceva miraculos care te atrage… Multe, prea multe mă leagă de acest județ, fiindcă de-a lungul istoriei Seiniul făcea parte din Comitatul Satu Mare, orașul în care mi-am făcut studiile la renumitul liceu” Mihai Eminescu”, avậndu-l profesor de literatură romậnă pe d-l Georgescu; aici mi-am format și baza culturii muzicale participậnd foarte ades la concertele filarmonicii “ Glinca”, la teatru, fiind și elevă-în paralel- la secția de canto și de vioară la Școala de artă și muzică. Poate o noutate pentru d-voastră: “sprintenă” fiind, am cậștigat multe concursuri de atletism, de gimnastică, etc. Frumoase și de neuitat amintiri: întậlnirile de la ceasul electric din inima orașului, plimbările prin Parcul Romei…unde s-au consumat cele mai fermecătoare idile.

A.P. : Desfășurându-vă activitatea pe tărâmul a două județe, ați putea în câteva cuvinte să-mi faceți o radiografie a vieții culturale ale acestui Nord ?
B.K.D. : Munca de profesor de lb. franceză și romậnă în cele două județe ar trebui să-mi echilibreze mai franc o radiografie a vieții culturale a acestui Nord învăluit în mister. Am convingerea că la Biblioteca jud. “Petre Dulfu”din Baia Mare, dir. prof. dr. Ardelean Teodor, și în Cenaclul Scriitorilor din Baia Mare condus de poetul Burnar ard cele mai minunate activități culturale: de la lansări de carte, la expoziții de carte, la întậlniri cu mari personalități ale scriiturii bune; apreciez la Satu Mare ținuta și consistența revistei Citadela; nu mă pot pronunța asupra activității Cenaclului, căci majoritatea celor care scriu participă la adunările noastre…


A.P. :Sentimental vorbind, unde v-ar atrage inima mai mult ? Și din ce motive ?
B.K.D. : Inima mă atrage firește spre Seini, unde s-au derulat cele mai semnificative evenimente ale copilăriei mele, alături de mama, de tatăl care ne-a părăsit nedrept de timpuriu, de frații mei…locul unde am descoperit universul: lavița din fața casei, portița, curtea, prima floare uriașă din grădina bunicii, strada, aroma strugurilor, mirosul gutuilor așezate cu grijă de mama pe dulap, serile în care am participat la pușcatul prunelor, la desfăcatul porumbului, la învậrtitul în căldarea cu magiun…apoi, încetul cu încetul toate au dispărut, rămậnậnd amintirile care ne umplu viața…

A.P. :Ați scris câteva volume de poezie ("Poene", "Drumul de fum", "Dansul interzis") să amintesc doar câteva, bine primite de către cititori, dar mai ales de către critici; dovadă primirea dvs. în sânul breslei scriitoricești, aspirația oricărui scriitor al zilelor noastre. Este cunoscut azi că porțile Uniunii Scriitorilor sunt zăbrălite și intrarea se face doar strict după activitatea depusă. Sunteți membru titular al Uniunii, credeți că noul Statut al Uniunii va duce la creșterea calitativă a membrilor ? Credeți că stagiul de 3 ani e o măsură binevenită ?
B.K.D. : Da, sunt la a 17-a carte tipărită, dintre care șapte vol. de poezii, (două în franceză) două romane, șapte traduceri din franceză, un manual de limba franceză; nu amintesc titlurile celor șapte cărți care-și așteaptă rậndul… ; ca membru titular al Uniunii Scriitorilor am participat la Conferința anuală, prilej de a cunoaște “ pe viu” multe personalități în ale scrisului. Aveți mare dreptate: este extrem de greu să pătrunzi în această cetate; apropierea de adevărații scriitori te face să vezi și să descoperi ceea ce de dinafară nu poți; poate despre asta, cu alt prilej…Personal, cred că stagiul de trei ani, după noul statut nu va duce la creșterea calității, ci la “cantitatea scriiturii”. Prin extensie, dacă-mi permiteți: de unde știi că o căruță este goală, cậnd nici n-o vezi? Cu cật este mai goală, cu atật face zgomot mai mare!!!



A.P.:Pe lângă volumele de poezie amintite mai adineori mai scrieți proza, dar punctul dvs. forte sunt traducerile din mari scriitori francezi, care anul acesta v-a adus Premiul “Henry Jacquier” al filialei Cluj USR. (un succes puțin mediatizat.) Iată o altă confirmare a valorii muncii dvs. Care dintre cele trei genuri de scriitură vă "prinde mai bine"?
B.K.D. : Pe scurt: primul premiu l-a obținut vol. de poezii: CLEPSIDRE, căruia i-a urmat premiul pentru proză-romanul: IUBIRI MÃRTURISITE, (două volume), ca anul acesta traducerea romanului DANSUL INTERZIS de Rachel Hausfater, Paris, să obțină marele premiu Henri Jacquier, din partea Centrului Cultural Francez și al Uniunii Scriitorilor din Cluj. Înclin să cred că poezia, metafora…îmi iubesc romanele, îmi sunt dragi traducerile…?!


A.P.: Apropoo de traduceri, poate traducătorul roman să-și ducă existența din prestația acestei îndelentniciri ?
B.K.D.: Niciodată nu și-a dus și nu-și va duce existența un traducător din prestația acestei îndeletniciri, așa cum o numiți; eu o fac din plăcere, în primul rậnd, apoi, firește, bine ar fi ca editurile să-și onoreze plata dreptului de traducător!!!



A.P.: Ati tradus mult, aveti experiență în domeniu, care sunt relațiile dintre autorul lucrării și traducător ? Contribuie acestea la bunul mers al promovării unei culturi în altă cultură ?
B.K.D.: Am avut bucuria să cunosc personal autoarea carții traduse, nu singura a aceleași autoare, care a fost premiată. Cartea o citisem în Franța, însă pe scriitoare am cunoscut-o… în Romậnia. Venise special din Paris la evenimentul lansării, la Uniunea Scriitorilor din București, în salonul albastru…Doamne ce acțiune literară minunată! Ce lume aleasă! Cum se făcu arhiplin salonul! Autoarea este invitată la Cluj, în ianuarie pentru a i se decerna și ei premiul. Invitația i-a fost lansată de Centrul Cultural Francez.


A.P. : Dar între traducător și editor ?
B.K.D. : Între traducător și editor există mai ales relații protocolare, oficiale.

A.P. : Predați în calitatea dvs. de dascăl, de liceu tinerilor limba lui Dumas de câteva decenii. Conștient că nu-i o muncă ușoară, vin și vă-ntreb: când mai aveți timp și de literatură?
B.K.D. : Scriu și citesc mai mult noaptea; ziua, am timp să “coc” ideea/ideile.

A.P. : Care dintre cărțile scrise vă sunt la suflet ? Sau încă n-ati scris cartea preferată ?
B.K.D. : La această întrebare v-aș răspunde prin (citez din memorie) cuvintele lui Horderlin: ” …și totuși poetic trăiește omul pe pămậnt…” Sărutul de rouă, Clepsidre, dar ador “Iubirile mărturisite.”

A.P. : Trăiți aici, așa după cum am mai spus, la Seini, un orășel în care vă bucurați de întreaga apreciere a obștei, să amintesc doar titlul de Cetățean de Onoare al urbei, un orășel care își cinstește înaintașii, i-aș aminti pe dirijorul Mihai Bălaj, și preotul-martir Silaghi Izidor. Ca dascăl aveți în atenția dvs. munca cu tinerii, vedeți printre ei pe cineva care să ducă mai departe faima acestei urbe în țară, și de ce nu și în lume ?
B.K.D. : Recunoștința muncii de creație literară prin care rotunjesc viața spirituală a orașului meu a venit, gậndesc, în mod firesc din partea Primăriei; consider că este mai benefic pentru ambele părți ca meritele, dacă ele există, să fie apreciate în timpul vieții celui care le merită, și nu după… Satisfacția muncii de dascăl? Numeroși elevi cu care am devenit mai apoi, colegă; un elev de-al meu-Boroș Răzvan- a fost premiat în Franța pentru creație de poezie în limba franceză, la un concurs internațional. În acest segment avem noi, scriitorii, o importantă îndatorire: să-i descoperim, să-i încurajăm pe tinerii talentați.


A.P. : Aici unde "se agață harta-n cui" (după spusele celor din sud), tânjește Betty Kichrmajer-Donca după "vuvuzela" Capitalei? Cu alte cuvinte suferă scriitoarea Betty Kichrmajer-Donca de complexul provincialismului ?
B.K.D. : Dacă ați ști cật de mậndră sunt că locuiesc aici unde “se agață harta în cui”. Nu, nu sufăr de niciun fel de complex. Tậnjesc după capitală din mai multe motive: aici mi-am făcut studiile universitare, am prieteni dragi aici, mă leagă amintiri dintre cele mai frumoase, aici am trăit momente de împliniri rare, am cunoscut oameni deosebiți prin erudiția lor, și nu numai; pe criticul de artă Geo Șerban, care mi-a prezentat cartea Drumul de fum, pe Carmen Dobre de la Muzeul Cotroceni, care mi-a prezentat cartea … Contesa de Segur-Noi basme cu zậne-, cărți apărute la edituri bucureștene de renume; la excepționalele expoziții de pictură, grafică, l-am cunoscut pe criticul Frunzetti, Dan Grigorescu, Gică Leolea, etc. Cum pot să-l uit pe acad. Eugen Simion profesorul meu de Literatură Romậnă, pe profesorul meu de Literatură Franceză, d-l Claude Dignoire venit din Paris la Universitatea București?
Mircea Mihăieș numește anul acesta “anul vuvuzelei”; sincer, sper să nu pătrundă și-n literatură, deși “germenii” există deja…
Sunt președinta ASTRA Seini și președinta organizației Crucea Roșie, calitate în care am dese prilejuri de a participa la Conferințe, Congrese diferite evenimente culturale la nivel de județ și la nivel național; deci punți există.


A.P. : Apropo de grupări și grupulețe există în domeniul culturii “grupuri de interese” există corupție ? crează actuala criză financiară asemenea fenomene ?
B.K.D. : Vă răspund printr-o întrebare: dați-mi un domeniu în care nu există corupție…?!

A.P. : Se spune că: “cu o floare nu se face...” va deveni orașul Seini un punct distinct al geografiei literare ?
B.K.D. : Seiniul a devenit deja un punct distinct al geografiei literare; despre ce vorbim??

A.P. Dacă nu mă-nșală memoria, sunteți prima scriitoare “cu acte-n regulă” care provine din acestă localitate, cum ați reușit să vă impuneți, știindu-vă izolată aici. Care-i puntea dintre dvs. și gruparea/ grupările Maramureșului ?
B.K.D. Da, sunt prima scriitoare cu acte în regulă, cum bine afirmați; consider că m-a impus munca mea de creație, restul vine de la sine. Departe de mine sentimentul de a fi izolată. Dimpotrivă.




A.P. : Ați călătorit mult, cum se vede dinafară, sau cum e văzut fenomenul literar românesc ?
B.K.D. : Îmi place să călătoresc. Deși predau de o viață limba lui Baudelaire, n-am văzut Franța decật după 1989, dar de atunci verile mi le petrec acolo, fericită că am intrat îmbrăcată în Sena, am mậngậiat zidurile catedralei Notre Dame, am urcat treptele Turnului Eiffel, și am descoperit opera lui Eminescu, Rebreanu, Istrati, Barbu într-o librărie din Dole, orașul lui Pasteur, am vizionat două piese de teatru de Eugen Ionesco, în Paris( era al 123.000-lea spectacol), m-am scăldat în Oceanul Atlantic, la Deauville, iar în Bretagne am văzut cele mai albastre hortensii din viața mea…
Recent, m-am întors din Norvegia.



A.P. Își găsește scriitoarea Betty Kichrmajar-Donca refugiul în spațiul virtual ?
B.K.D. Ați intuit bine; refugiul meu ca scriitoare este într-adevăr spațiul virtual. Nimic, însă nu-ți dă sentiment mai frumos decật acela de a trăi în mijlocul familiei.

A.P. Tot mai mulți cochetează cu acest spațiu, în special tineri. Credeți că e un câștig, schimbă într-un fel mentalitatea cititorului ?
B.K.D.
Atậta vreme cật nu-i învățăm pe tineri să citească /sau nu învață ei, nu se poate schimba mentalitatea lor. L-aș cita, tot din memorie pe poetul Tagore: ”…se stinge încet cel care nu călătorește, cel care nu ascultă muzică și cel care nu citește…”

A.P. Ce sfat le-ați da acestor tineri ?
B.K.D. Tineretul de azi trebuie să considere o carte ca pe cel mai bun prieten care nu-l trădează niciodată.

A.P.Cum ați fi dorit să încheiem acest dialog ?
B.K.D. Cum altfel decật citind o poezie.
Permiteți-mi să vă urez împliniri scriitoricești, în noua calitate de membru al Uniunii Scriitorilor.

Vă mulțumesc,