În zilelel de 1 și 2 noiembrie s-a desfășurat la Rm. Vâlcea Festivalul Național - Concurs de Satiră și Umor “POVESTEA VORBEI”
“De la lume adunate
și-napoi la lume...date”
(Anton Pan)

Concursul de umor a avut două secțiuni:
Epigramă, cu temele
1. CU OTV-UL ÎN PARLAMENT.
2.LIMBA ÎNDULCEȘTE, LIMBA AMÃREȘTE!
(Anton Pann)
Fabulă cu tema TRÃDARE.

Festivalul a fost organizat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vâlcea, director Prof. Elena STOICA, fiind sprijinit de Primăria municipiului.
Coordonatorii festivalui au fost cunoscutul, valorosul și apreciatul epigramist Nichi URSEI și Bogdan POPIAN.

Am fost invitat și eu, dar n-am reușit să ajung la timp pentru toate manifestările de vineri, așa că îi voi ruga pe colegii prezenți acolo să completeze în zonele în care lipsesc informații ce merită a fi făcute cunoscute publicului cititor.
Precizez de la început că a fost un mare succes al umoriștilor agonici, ei ocupând cinci din șase trepte ale podiumului de premiere!

Ceea ce știu despre prima parte a zilei de vineri este că a avut loc deschiderea Festivalului, la Teatrul „Anton Pann”, în prezența primarului Emilian Frâncu.



După spiciurile de deschidere, au avut loc recitalurile epigramiștilor.



Nichi, în calitate de regizor verifică listele, Constantin Tudorache pune la punct bazele unei noi Guri a lumii, iar George Petrone își așteaptă liniștit rândul. La câte festivaluri a participat ca premiant, nu vede ce ar putea să împieteze asupra succesului iminent.



Maestrul Vasile Larco, tot fără emoții...


Nu știu cât de reușită a fost manifestarea, dar îl văd aici pe d-l Nicolae Dragoș șoptindu-i d-lui Ștefan Cazimir: „Degeaba, dacă nu-i Gârda, parcă nu-i nicicum”. Îmi cer scuze, întâi serviciul. Pensionarii au vreme să umble brambura pe la Festivaluri...



A urmat participarea la festivitățile de la Casa Memorială „Anton Pann” , unde au avut loc aniversarea a 220 de ani de la nașterea celui „isteț ca un proverb” și comemorarea a 159 ani de la trecerea la cele veșnice, organizate de Societatea Culturală „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea.


Profesorul Ștefan Cazimir ținând o prelegere plină de spirit, în stilul caracteristic domniei sale.


În continuare invitații au putut vedea, la orele 19,00, la Sala Studio a Teatrului „Anton Pann” , Spectacolul „Ultima șansă” de Mihail Zadarnov, în regia lui Vadas Lászlo și scenografia lui Albert Alpár.
Organizator: Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vâlcea.

Apoi participanții s-au retras înspre locul de cazare, unde am ajuns și eu, după unele peripeții. Un loc elegant și primitor, unde am intrat în hora evenimentelor.


În primul rând i-am întâlnit, pe terasa restaurantului, pe Dorel Lazăr și pe Florian Abel, apoi pe Mihai Frunză, Alexandru Hanganu și Costel Pătrășcan, cu toții având în față câte o apă plată (se știe că umoriștii nu beau alcool, așa că m-am simțit penibil când am scos din sân sticla de palincă pe care am luat-o cu mine în eventualitatea că voi întâlni pe acolo și oameni care n-au legătură cu umorul. N-a fost cazul decât a doua zi dimineață, când a venit Florin Rotaru, dar a venit cu mașina, deci tot degeaba. În cele din urmă i-am dat-o lui Bunduri, spunându-i s-o facă pierdută prin tren, la întoarcerea acasă).



Manifestările au continuat cu cina festivă, la restaurantul hotelului.


L-am surprins pe Nichi în timp ce le spunea lui Frunză, Larco și Bâlici celebra zicală: „Micul dejun trebuie să-l mananci singur, prânzul să-l împarți cu prietenii, iar cina să o dai dușmanilor”. Eu eram în fața lor...


S-a propus și un concurs cu rime date, care ar fi urmat să se desfășoare pe loc, dar a rămas să găsim soluții în somn și să le predăm a doua zi. Rimele propuse au fost „noapte” și „Mihai„:). Mă rog, dacă trebe trebe, a zis ardeleanul din mine. Lasă că vă arăt eu vouă!

Am convenit cu Cătălina să nu dormim toată noaptea și să face epigrame despre Mihai. Cred că ideea n-a fost rea până la urmă.




A doua zi ne-am deplasat la Primărie, pentru festivitatea de premiere și pentru gala laureaților.




Toate aparatele de filmat și fotografiat erau îndreptate, evident, înspre mine. Până și al lui Orășanu, deși în fundal se vede primarul în carne și oase, precum și senatorul Dan Nițu, cel care venise de la inaugurarea unei biblioteci(!) cu un fond impresionant de carte.


Scriitorul Nicolae Dragoșși-a lansat volumul „Fabule de ieri spre mâine” , foarte bine primit de către cei prezenți.

Costel Pătrășcan și-a prezentat, în sistem digital (videoproiecție), într-un mod cât se pate de hazliu, o foarte valoroasă colecție de caricaturi.



A urmat așteptata festivitate.
Juriul, alcătuit din George Corbu (președinte), Ștefan Cazimir, Nichi Ursei a acordat următoarele premii:


Marele Premiu al Festivalului: - Costel Pătrășcan (Brăila)

Epigramă
Premiul I - George Petrone (Iași)
Premiul II - Nicolae Bunduri (Brașov)
Premiul III - Petru Ioan Gârda (Cluj-Napoca)
Mențiuni: Vasile Larco (Iași) și Gheorghe Bâlici (Chișinău)

Fabulă
Premiul I - Laurențiu Orășanu (București)
Premiul II - Florin Rotaru (Buzău)
Premiul III - Florian Abel (Grindu)
Mențiune: Mihai Frunză (Galați)

Premiul Clubului Umoriștilor Vâlceni:
Petre Gigea Gorun (Craiova), Cătălina Orșivschi (Vama), Constantin Tudorache (Ploiești)
Ion Moraru (Brăila).

Premiul Revistei Þânțarul:
Viorica Găinariu (Baia Mare), Dorel Lazăr (Alba Iulia), Alexandru Hanganu (Brăila)

Toți cei premiați au fost fost prezenți.


Privind la poză, n-ai ști precis dacă iau sau dacă dau. Iau, că dacă aș da aș rânji, n-aș râde :)









Pe de altă parte, mă uit la mine și la Abel, surprinși când se anunțau premiile. Ce mutre posace! Nu ne e rușine să nu ne mulțumim cu premiul 3 când în fața noastră, dar și mai jos de noi, se află atâția monștri sacri ai umorului! Să-ți fie rușine, Floriane!:)


În continuare s-au dat premiile concursului pe rime date.

S-a începu cu premiul III, dat pentru catrenul:

Lui Nichi Ursei

La rima asta cu Mihai,
Eu n-am dormit o-ntreagă noapte,
De-aceea eu te rog să-mi dai
Un premiu trei de nota șapte.

Juriul s-a conformat iar (nu știu cum să-i spun: scriitorul, umoristul, poetul, senatorul, profesorul universitar doctor...) Ștefan Cazimir cu replica:

Plin de generozitate,
Dragul meu necunoscut,
Juriul îți va da, măi frate,
Tocmai ceea ce-ai cerut!

Câștigătorul s-a dovedit a fi Gheorghe Bâlici.

Premiul II, o șampanie, s-a dat pentru catrenul

Jenă

Îmi vine să dispar în noapte
Când văd pe românescul plai
Cum e umflat un papă-lapte
Cu pompa marelui Mihai.

Replica d-lui Cazimir

Nu-i lucru greu în miez de noapte
Să mulțumești un papă lapte,
În schimb e cel mai mare chin
Să mulțumești un soarbe vin!

Pemiantul - unul Petru-Ioan Gârda din Cluj-Napoca.

Premiul I, o sticlă de wisky, a fost atribuit pentru catrenul:

Fidelitate

Noapte după noapte
Ea se ține scai
Numai de Mihai
(Și de încă șapte).

Replica

Roșu de rușine,
Gândul mi s-a copt:
Trece-mă pe mine
Pe poziția opt!


Premiantul, tot un oarecare Petru-Ioan Gârda din Cluj-Napoca. Mi-am cerut scuze cu (apropo) jenă, dar am întrebat clar înainte dacă se poate participa cu mai multe catrene! Jena mi-a dispărut complet când o doamnă – nu spui cine – mi-a mărturisit că ea a băgat la înaintare nu mai puțin de trei. Alții n-au recunoscut, dar cine mă poate împiedica să-i bănuiesc?


În fine, a fost gala laureaților. S-au spus multe texte bune, îmi permit s-o citez din memorie doar pe una dintre cele spuse de d-l Petrone:

S-a decis să se ia impozit pe prostituție

Guvernanții nu prea știu
Cum o să-l perceapă, oare:
Ori pe cap de mușteriu,
Ori pe fund de prestatoare.

S-au dat și o altă serie de premii unor personalități locale, dar nu le-am reținut pe toate. Probabil că s-au publicat sau se vor publica în presa din Vâlcea.

În fine, am ieșit la poza de grup:





Și la poza agonică:



Apoi ne-am deplasat la hotel, la masa de adio.

Am plecat care încotro, cu amintiri frumoase, cu bagajele pline (mai ales unii) și cu gândul la Chișinău, Craiova, Mizil și la ce-o mai da Dumnezeul spiritului și al tot duhul. Așa să ne ajute!

Mulțumesc lui Dorel Lazăr și lui Laurențiu Orășanu pentru sprijinul acordat la realizarea articolului.