agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-08-24 | [This text should be read in romana] | Doina Roman debutează cu romanul fantastic ,,Pragul’’, publicat la Editura Tracus Arte. Lansarea a avut loc în cadrul Salonului InternaÈ›ional de carte Bookfest, BucureÈ™ti, 2014. ,,…îți iroseÈ™ti sentimentele …și È™tii că ele sunt limitate. Dacă le consumi când nu trebuie È™i pe cine nu trebuie, mai târziu te trezeÈ™ti sărac în faÈ›a vieÈ›ii.’’ ,,Pragul’’, o poveste fantastică pentru toate vârstele, are darul de a fascina, exact ca în copilărie, când ascultam sau citeam basmele cu sufletul la gură, aÈ™teptând finalul în care binele învinge răul. AÈ™a pare la o primă citire, dar în profunzimea lui, romanul are rolul gnomic de a trage un semnal de alarmă, atenÈ›ionând că suntem la un pas de a ne autodistruge - ,,Lumea, clanurile stăteau să piară în sărăcie È™i complet dezumanizate, fără sentimente, niÈ™te sclavi, roboÈ›i doar cu dorinÈ›a de a munci pentru Ligă È™i oreade…’’. Personajele din romanul ,,Pragul’’ își pierd cu bună È™tiință sentimentele bune, acestea fiind monedă de schimb pentru diverse favoruri, cedându-le clanului Colector care le depune în banca sentimentelor, unde zăceau ,,paleÈ›i de lingouri transparente’’, ca niÈ™te cărămizi de sticlă ,,în care plutea o bilă mică … (cărămida) Era inscripÈ›ionată cu 5000 de albastre, pe colÈ›, în filigran’’. Povestea se învârte în jurul unei genÈ›i în care exista o casetă neobiÈ™nuită cu sentimente. Caseta trebuia hrănită de cineva din clanul Civililor, o persoană simplă care să nu atragă atenÈ›ia celorlalte clanuri, avide după conÈ›inutul pradei. Lia (Civila, Vindecătoarea), a făcut față unei testări riguroase fiind singura persoană la care caseta reacÈ›iona, singura persoană care putea hrăni geanta neobiÈ™nuită doar printr-o singură atingere. Doina Roman surprinde cititorul prin acÈ›iunea care se desfășoară alert pe tot parcursul romanului, precum derularea unui film, bine strunit de regizor, până în cele mai mici amănunte. Astfel urmărim cum Pisică, unul dintre personajele negative, abil, fură geanta cu sentimente, fără să È™tie ce se află în ea, chiar de sub nasul Katenei, o femeie puternică din neamul de temut al kraborilor, Katenă receptor, o poliÈ›istă ce deÈ›inea puteri supranaturale, având darul de ,,a simÈ›i ce se întâmplă cu cei din neamul ei È™i cu cei din alte patru clanuri… È™tia tot timpul cu o oră înainte ce va face un krabor…putea vedea scene din viaÈ›a lui…’’. Unchiul Katenei, Crius, unul dintre cei doi protagoniÈ™ti ai romanului, având o funcÈ›ie de conducere în Ligă, apela deseori la ea pentru prinderea infractorilor. RelaÈ›ia dintre ei era una specială, împreună reuÈ™eau să prindă cu uÈ™urință pe cei care încălcau legea. Nu voi intra în detalii, lăsând cititorul să descopere misterele È™i rolul fiecărui personaj din carte, lupta dintre clanuri pentru a salva sau distruge omenirea. Cititorul va fi fascinat să descopere personaje ca Mima, un fel de omidă de mărimea unui iepure care avea puterea să ia forma oricărui lucru È™i oricărei fiinÈ›e, să descopere armele urilor(soldaÈ›i) frumoÈ™i, dar urât mirositori, vipera suliță din al cărui sânge se extrăgea ultimul drog, VS, care ,,te face să te simÈ›i Dumnezeu…nemuritor’’. Romanul devine din ce în ce mai interesant odată cu descoperirea celorlalte personaje sau locuri, personaje neobiÈ™nuite, fantastice È™i fascinante: Podul Care Se Termină Când Vrea El, Liftul Nebun, PuÈ›ul Vesel, Gara Părăsită, Grassen, un fel de porc cu pene distrugător care ,,nu lasă urme nicăieri, nici măcar în memoria celor din jur". Putea să digere până la 4 case pe noapte fără să se vadă ceva anume. Era ca o gaură negră. Tot ce intra în gura lui "dispărea fără urmă…’’, sagavele, plante care ,,străbăteau pereÈ›ii de cărămidă È™i erau pe alocuri tăiate pentru că începuseră să crească agresiv în interior cu muguri cât o minge’’. Interesant mi s-a părut È™i modul în care evolua un individ, el fiind respectat, de temut, în funcÈ›ie de nivelul pe care-l obÈ›inea în urma puterilor deÈ›inute. Cel mai mic era nivelul 10, cel superior, nivelul 27 care conferea individului putere, frumuseÈ›e fără sentimente È™i nemurirea, cea din urmă obÈ›inută cu ajutorul Zeeatinei, "nemurirea în stare pură’’, un element important pentru Ligă, soluÈ›ie pentru care muncesc toÈ›i emigranÈ›ii de sub lacuri. VeÈ›i mai întâlni È™i alte personaje sau plante cum ar fi florile felinar carnivore, Pisică È™i Slăninuță (fiul unui Colector) care pun la cale spargerea băncii de sentimente, copacii plângători, Krâcii È™i copacul Doică etc. Nu sunt de neglijat nici scenele erotice, senzuale, pline de pasiune, sălbatice sau tandre È™i delicate. ,,…Algar o apucă de păr, o trase spre el È™i o sărută prelung, muÈ™cându-i buza până la sânge … îi smulse hainele, o îndoi ca pe o frunză, o plie pe după el … È™i o pătrunse… Katena era aproape leÈ™inată, nu mai avea voință … Nu mai scotea decât un ah, oh, È™i pântecul îi ardea ca jarul… Capul îi vuia ca valul izbit de țărm È™i ar fi vrut să moară È™i ar fi vrut să ucidă È™i ar fi vrut să nu se mai termine È™i să moară din nou în clipa aceea luând cu ea toată sclipirea È™i forÈ›a de vulcan ce izvora încet, fără voia ei, din ea. Se atingeau ca două stânci îmbrăcate în catifea … se iubeau într-un fel dur È™i dulce ca două săbii într-un duel la lumina lumânării.’’ Doina Roman scrie motivat, cu pasiune, intrând în pielea personajelor sale pe care le îndrăgeÈ™ti pentru că sunt spontane, au umor, inteligență, sunt creative, puternice. ÃŽn ciuda acÈ›iunii complexe È™i a multitudinii de personaje, autoarea scrie lejer, romanul fiind o provocare pentru cel care-l citeÈ™te. Se remarcă prin originalitate È™i naturaleÈ›e, dialogurile având un umor savuros. Autenticul È™i dinamismul sunt la ele acasă. După ce termini de citit ,,Pragul’’, îți dai seama că dincolo de lumea fantastică întâlnită în roman, există un mare adevăr È™i anume acela că noi, oamenii, din păcate, ne degradăm cu fiecare generaÈ›ie, devenind niÈ™te roboÈ›i a căror scară valoarică nu mai este cea reală, ci una patronată de nepăsare, de foloase materiale, ne dăm seama că trăim într-o lume lacomă, coruptă, unde doar puterea, banii, fuga după înavuÈ›ire rapidă, ura È™i dezbinarea au înlocuit sentimentele reale, frumoase, dăruite de Creator care ne-a înzestrat cu iubire, milă, smerenie, virtute, curățenie, cumpătare, răbdare, blândeÈ›e, hărnicie, bucurie, cinste, optimism, veselie, fidelitate etc. Dacă ar fi să daÈ›i unul dintre aceste sentimente, pentru a obÈ›ine bogăție sau putere, frumuseÈ›e, tinereÈ›e veÈ™nică sau nemurire, la ce aÈ›i renunÈ›a? Eu încă mai negociez cu mine. Lectură plăcută! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy