După numai o săptămână, iar la drum, înapoi în Bucovina, după periplul de la Vama! Repriza a doua, Fesitivalul „UMOR LA GURA HUMORULUI”, evident, de la Gura Humorului. Care s-a ținut, de fapt, la Mănăstirea Humorului. Și, mai de fapt, mai mult în autocar pentru că... dar să nu divagăm, revenim imediat.
Așadar, cu același Nae Bunduri copilot, traversăm Ardealul de la sud la nord, pe traseul Gheorgheni-Cheile Bicazului, năvălind pe obcine pe axa sudica, prin Fălticeni, cap-compas Gura Humorului, platoul din fața Muzeului Obiceiurilor Populare unde s-a adunat lumea bună a umorului românesc. Aici, ne strecurăm și noi printre marile nume: Cornel Udrea, Ștefan Popa POPA’s, Cristi Grețcu și Florin Constantin, de la DIVERTIS, la timp pentru a afla unde suntem cazați. La vila FLOARE DE COLȚ, unde pădurea bate în geam, când nu bate ursul. Semnalul la telefon oricum nu bate, internetul are câteva sclipiri de geniu, dar doar dacă stai pe burtă, în baie sau măcar pe hol.



Organizatorii s-au gândit la originile noastre sănătoase. Țărănești, drept pentru care ne-au solicitat să ne echipăm mioritic-folcloric, pentru Balul Gospodarilor, eveniment tradițional pe aceste meleaguri. A rezultat un carnaval din care am reținut cămeșoiul sferoidic tridimensional al lui Ananie Gagniuc, pușca și cureaua lată a lui Bunduri, clopul de terorist islamic al lui Petrică Gârda și imaculata super-ie de Fondul Plastic a subsemnatului. Oricum, partea umoriștilor arăta ca un tatami de judo, plină de kimonouri, spre deosebire de cațaveicile (să nu vadă cine știm noi....) și mândrele costume autentice de la mesele băștinașilor.



S-a dansat (mai mult Bunduri), s-a băut, s-a chiuit, s-a aplaudat sosirea Loredanei, fostă Petru Groza. Iar când oboseala lungului drum și-a spus cuvântul, i-am lăsat pe gospodarii autentici să-și vadă de balul lor și ne-am retras în iatace, fiecare grăbindu-se să adoarmă până începe colegul de cameră să sforăie. Cine-a stat cu Gagniuc s-a grăbit degeaba.



A doua zi dimineață, plecarea era programată la ora 9.00. Noi suntem niște oameni serioși, punctuali, exacți, așa că evident, ora a fost respectată. Pe meridianul Londrei era chiar 9,00 când am plecat, așa că,... să lăsăm răutăcismele. După un somnic bun, în autocar, am ajuns la Lacul Roșu și la Cheile Bicazului, o alegere superinspirată a organizatorilor. Păcat numai că, din cauza celor 3 ore petrecute pe drum, a trebuit să parcurgem mai în fugă aceste două obiective, mai ales că am servit și masa de prânz la pensiunea strategic numită tot FLOARE DE COLȚ. Aici, năravul din fire, care n-are lecuire, a dat naștere la un superb duel epigramatic și recitaluri din marii clasici, în care au excelat Nae Bunduri, Ananie Gagniuc, Ionuț Daniel-Țucă, Vasile Larco și Constantin Tudorache. Cu capsa pusă, am ieșit să marcăm o tură la lac, poze, iar unii au marcat rădăcinile coniferelor locale.



Ultimele raze de soare le-am admirat alături, în Cheile Bicazului, un senzațional monument natural care-ți taie răsuflarea. Pe câțiva din înaintașii noștri i-a tăiat și altceva, nelipsind câteva zone mai pitite ochiului, dar reperabile nasului, pe care le-am ocolit cu grijă.



Pasionații de fotografii au lucrat din plin:


Cu ultimele puteri, ne-am rupt în figurile epigramei și poeziei, pe drumul de costișă ce duce înapoi. În același timp, ne-am gândit și la colegul de AGONIE, Eugen Sfichi, protagonistul unui neplăcut accident la ediția trecută. O superbă inițiativă, promisă a fi aplicată și lui Gagniuc, la anul.
Ajunși la vile, ne-am târât spre locul unde presupuneam că vom ciuguli o cină modestă, ca să facem față zilei de mâine. Dar, surpriză-surpriză, am fost dați afară, adică pe platoul vilei, unde un berbecuț își trăia ultimele clipe de animal întreg, deasupra unui ditamai jarul, iar alături, ca la armată, două ceaune cu o ciorbă fierbinte și cu fasole cu costiță te îmbiau de trăsnea. Cu toată masa târzie de la Lacu Roșu, ne-am pus pe înfulecat ca sparții! Apoi, aerul tare, de munte, a dat imbold cântecelor, formațiile locale fiind la datorie. Iar dacă mai pui și focul de tabără imens, puternic, aveți imaginea unui party demn de poveștile cu Winnetou și apașii lui. Apropo de apași, din nou, cel mai în vogă dansator a fost Nae Bunduri, acesta abordând cu succes atât hip-hop-ul de Queens, cât și hop-și-așa-ul de Humor.
Evident, am găsit timp și pentru enervanta (pentru unii) poză a agoniștilor.



Eeei, și, inevitabil, a venit și dimineața, când a trebuit să ne sculăm, nu de alta, dar trebuiau eliberate camerele și plecat la festivitatea festivă de închidere a festivalului. Cei mai energici au constituit un comando care s-a deplasat la ranch-ul Orșivschi, din Vama, amenajat în excepționalul Muzeu al Oului, ridicat de surorile cu același nume: Letiția și Cătălina și adus la stadiul de must-see pentru toți cei aflați în trecere prin Bucovina.


Poză de final și îmbarcarea spre Casa de Cultură, unde Cornel Udrea ne așteaptă să ne tragă un părintesc perdaf!



Epopeea hainelor uitate pe te miri unde a continuat, după episodul „pălăria lui Diviza” din trenul de Vâlcea, „haina lui Norea” din trenul de Vama, iată și al treilea protagonist: Ananie Gagniuc care, de-abia ieșit din trauma episodului „telefonul din mașina lui Ghiță”, a dat posterității „haina din dulap”, uitată la vila FLOARE DE COLȚ! Așteptăm cu interes festivalurile viitoare, replica unui confrate respectuos cu tradițile.

Și iată, „finis coronat opus”, epigramele premiate la Gura Humorului în acest an:

Mențiune: Ionuț Daniel Țucă:

GEOGRAFIE „HUMOREANÔ
Așa de lin Humorul trece,
Că somnul dulce chiar te fură
Pe maluri, lângă apa-i rece,
Dar are la vărsare-o „Gură”!...

UMOR ÎN BUCOVINA
Umor în vechea Bucovină
Găsești – și este fapt real –
Abia atunci când or să vină
Epigramiști la festival.

REPERE PE HARTA BUCOVINEI
La Humor, la Mănăstire,
Stau de strajă-n plină zi
Admirabila zidire,
Iar primarul...și mai și!

ALTERNANÞE BUCOVINENE
În Þara fagilor, cea mare,
Cu gospodari și nume sfânt,
Copacii-s încă în picioare,
Umorul, însă, la pământ.

SPERANÞÃ ȘI DURERE
Remarci, cu oarece angoasă,
În nordul țării dacă sui:
Umorul e la el acasă,
Dar Bucovina încă nu-i...

Mențiune: Vali Slavu:

EPIGRAMIȘTII, ÎN VIZITÃ LA MÃNÃSTIREA HUMOR
Se minunează trupa de glumeți
Că mănăstirea toată e pictată
Cu îngeri, ctitori, heruvimi, profeți,
Dar niciun umorist. Deocamdată!...

ȘI DÃ-I, ȘI LUPTÃ!
Când stau bucovinenii-n birt, grămadă,
„Luptându”-se cu sticle de tărie,
Ce mândru-ar fi Ștefan cel Sfânt să-și vadă
Răzeșii, cât rezistă-n bătălie!

UNDE SUNTEȚI, MOLDOVENII MEI?
De-ar întreba Ștefan cel Mare
Pe unde sunt ai lui oșteni,
Noi i-am răspunde: „Pe ogoare,
Că-n Occident e plin de-olteni!”

HRIBII – SIMBOL GASTRONOMIC, ÎN BUCOVINA
Când vă propuneți hribi să preparați –
Tocană, ciorbă sau prăjiți pe plită –
Chiar din oraș puteți să-i adunați,
De pe-o clădire veche, -mpădurită.

Mențiune: Florin Rotaru:

FESTIVAL DE UMOR LA HUMOR
Se strâng aicea umoriști,
Condeie mari, a țării spumă,
Iar unii-și zic epigramiști
Și asta-i cea mai bună glumă.

LA MÃNÃSTIREA HUMOR
Mă-ncearcă-un sentiment înalțător,
Evlavia în mine simt cum crește,
Că știu, la Mănăstire la Humor,
Primarul este cel ce spovedește.

EPITAF PENTRU UN EPIGRAMIST HUMOREAN
S-a înecat, surprins de val
Și zace-aicea jos, în humă,
Se pare că, paradoxal,
Humorul n-a știut de glumă.

HUMORENI AȘTEPTÂND RECOLTA
Atâta au glumit visând la turta
Ce-o vor mânca, pe lângă alte poame,
Că nu mai știu acuma dacă burta
Îi doare de la râs sau de la foame.

REALITATE
Bucovinenii vor parcurge
Istorii înfruntând natura:
Atâta cât (H)umorul curge,
Nimic nu le va-nchide Gura.

Mențiune: Grigore Marian Dobreanu:

LA GURA HUMORULUI
Ca sufletul să-și mai revină,
Să-mi treacă iute anemia,
Am mers la Dulcea Bucovină
Și-a luat-o razna… glicemia.

UMOR CU SARE ȘI PIPER
Într-un regal fără rival,
E plină iar ulcica;
Piper găsim în cașcaval
Și sare la… Cacica.

LEGÃTURI … PRIMEJDIOASE
Nu vreau să vă fie un stimul,
Dar știu din poveștile slovei,
La voi doar Humorul e primul
Și-al doilea e… Fundu Moldovei.

CUCUL (BUCOVINEAN) ȘI „PUPÃZA” (DE LA VIȘEU)
Credeam că vremea i-a trecut
Și că nimic n-o să-l descânte,
Dar pupăza a apărut,
Iar „cucul” a pornit… să cânte.

LA MÂNÃSTIRE
Mi-e frig și plouă în grădină;
Cum nimeni nu mă recunoaște,
M-adăpostește-o pelerină…
Rămasă la pupat de moaște…

Mențiune: Gheorghe Bălăceanu:

DORINÞÃ ÎMPLINITÃ
Pe vremuri, triști, cu suflet stins,
Puțini sperau să mai apuce,
Să vadă-n fine c-a învins
Și RÂSUL iată… ne conduce!

S-A CONSTITUIT BANCA BUCOVINEANÃ DE UMOR
(din 2008, la Suceava, Amos News)
S-a hotărât s-ajute-ntreg poporul
Pe umoriști ‒ și n-a zis nimeni ”pâs” ‒
Ca-n bancă să-și depună toți umorul
Și vor primi din plin dobândă-n râs !

„CÂNTÃ CUCU-N BUCOVINA”
a ajuns și la Beijing
Trăind emoții care greu se sting,
Cu mult talent o tânără din China,
Făcu să se resimtă și-n Beijing
Cum cântă cucul nostru-n Bucovina!

LA „UMOR MOCA DE CRIZÔ
de la Biblioteca Bucovinei
Aflam din surse cu-autoritate,
Că premianții își vor trece-n conturi
Frumoase sume ce vor fi livrate
În șuturi amicale și în ghionturi.

(H)UMORU-N BUCOVINA
Să spună ce-i (H)umoru-n Bucovina
Epigramiști pe harță puși cum îs,
Doar un Gagniuc ar rezolva pricina...
Dar de explică el, muriți de râs!

Premiul 3- Nae Bunduri:

(H)UMORIȘTILOR DIN BUCOVINA
La schituri sfinte - fascinante,
Când scrieți versuri cu (H)umor,
Stau și măicuțele pe „poante”...
Și Mânăstirea-ntr-un „ picior”!

PARADOX
S-a cultivat, spre nemurire,
În Bucovina - plai integru -
Umorul alb la Mânăstire . . .
Și-n Parlament... umorul negru.

LA VENIREA UNEI DOAMNE ÎN BUCOVINA
Și oile (v-o spun pe șleau!)
Dețin (H)umoru' bată-l vina,
E drept că brânză nu prea dau,
Dar știu să scrie... „Bucovina”.

BRAND-URI BUCOVINENE
Spre Bucovina când te sui
Și poposești în dreptul bornei,
Umorul pare bun, dar nu-i ...
Ca brânza de la Vatra Dornei!

LA FESTIVALUL DE UMOR, DIN MÂNÃSTIREA HUMORULUI
La „Mânăstire”-n sindrofii,
De poanta cea bucovineană,
A râs cu lacrimi până și . . .
Măicuța Sfântă din Icoană.



Premiul 2: Dan Norea:

ALEGERI LOCALE ÎN GURA HUMORULUI
Stă pe gânduri un alegător:
Candidatul e contradictoriu,
Are-o Gură plină de Humor,
Însă-i tare sobru-n teritoriu.

BALUL GOSPODARILOR
Văzând la bal (pe post de invitat)
Pe pajiște, nu doar un gospodar,
Ci patru sute, am realizat:
E foarte greu aici s-alegi primar.

DRUMUL SPRE IAD E PAVAT CU INTENȚII BUNE...
Un preot tânăr, la Humor trimis,
Văzând călugărițe frumușele
Oftă, căci drumul lui spre paradis
Era pavat doar cu intenții rele.

LA CETATEA SUCEVEI
Ostașii lui Ștefán, cu acribie,
În șir așteaptă la PULBERÃRIE,
Căci pe furiș, o mână șugubeață
A răzuit trei litere din față.

CULORILE MÃNÃSTIRILOR
Îmi plac și verde-crudul Suceviței
Și galben-auriul Moldoviței,
La Voroneț, albastrul orbitor,
Da-n frunte-i roșul sec de la Humor!

Tot Premiul 2: Valentin David:

DOI OCHI ALBAȘTRI
Cu ie și-nflorate rochii,
În prea frumoasa Bucovină,
Femeia mai închide ochii...
Când e, de obicei, „di vină”.

JOC DE DOI
În doi, la Dorna, lin dansează,
Bărbații cu-ale lor femei,
Dar jocul brusc degenerează
Într-o bătută... când sunt trei.

STEFAN, STEFAN, DOMN CEL MARE
La Putna, mă căznesc avan,
Bătând mătănii cu temei,
Căci vreau să fiu precum Ștefan...
Când este vorba de femei.

POPAS LA LIVENI
Fugind de-al străzilor tumult,
În noapte, vreau sub cer de stele,
Doar pe Enescu să-l ascult,
Dar nu aud decât manele !

IDILÃ LA HUMOR
Frumos i-e chipul și veșmântul,
Dar mândra mi-a ucis umorul:
Și-acuma fug mâncând pământul,
C-avea o gură... cât Humorul.


Premiul 1: Grigore Chitul:

UNUI UMORIST LIPSIT DE TALENT, PARTICIPANT LA FESTIVALUL „UMOR LA… GURA HUMORULUI”
Când ne recită autorul
Conchid, văzându-i făcătura,
Că cei ce nu-nțeleg (H)umorul
Ar trebui să lase… gura!

UNUI PSEUDOUMORIST, ÎN RECITAL LA FESTIVALULUL „UMOR LA… GURA HUMORULUI”
Spectatorii muți, în bloc,
Îl ascultă cu uimire:
Mulți se-nchină chiar pe loc,
Ceilalți merg la mănăstire!

CULMEA GROPII DE GUNOI ÎNCEPUTÃ ÎN PASUL MESTECÃNIȘ
Să faci depozit de gunoi,
Pe-aceste plaiuri nebătute
Decât de turmele de oi,
E un proiect – scuzați! – ce pute!

NEDUMERIRE LA FESTIVALUL „UMOR LA… GURA HUMORULUI”
Din obcini, munți și de pe dealuri
Coboară iar întreg poporul
Ce-a auzit de festivaluri
Și-ntreabă: Unde e… (H)umorul?

BUCOLICÃ
La Dorna e o feerie,
Căci se aud în orice noapte
Doar vaci ce râd de bucurie
Visând că dau întruna lapte.
Să menționăm și premiile la poezie, unde AGONIA a dominat, de asemenea, copios:
1. Vasile Vajoga (alias Neculai Lunca)
2. Petru Brumă
3. Vali Slavu
Mentiuni: Dan Norea, Florian Abel, Catalina Orsivschi, Sanda Nicucie, Vasile Larco.

Agoniști peste agoniști, un motiv de mândrie și de încurajare în a căuta să atragem și alți epigramiști și poeți spre această frumoasă confrerie.
Să ne vedem sănătoși la ediția viitoare!